Ma obosesc reflexiile. In ultimul timp. Inainte imi placeau chiar foarte mult. Oooo, daca imi dadeai un apus de soare si o apa in care sa se reflecte, eram cum nu se poate mai fericita. Acum… imi ajunge doar o parte, un singura.
Ma obosesc mult, mai ales daca reflexia e o copie prea fidela. Daca e insa tulbure, neclara, distorsionata… chances are… sa-mi placa chiar foarte mult. Ultima mea reflexie:
Long time ago.
E putin ciudat. Pentru mine, reflexia inseamna de multe ori o amintire. Pentru ca amintirile sunt intotdeauna usor distorsionate de timp, ca o reflexie intr-o apa tulburata. Si intotdeauna am iubit amintirile. Dar poate chiar aici e explicatia.
Hmmm… nu stiu… mult trecut in ultimele zile ale prezentului meu.
P.S. Reflexii extraordinar de frumoase in galeria lui Gilad pe Deviant.
comentarii recente