Poza de aici.
Intotdeauna am iubit mult de tot vara, soare si caldura inabusitoare. Sunt o ‘fire solara’ cum imi spune o prietena. 
Dar. Iarna asta, trecuta mai mereu cu lipsa ta, m-a facut sa-mi fie drag frigul. Si zilele astea cu tine alaturi, zilele astea calde, zile cu prezenta si nu cu absenta – m-au dezechilibrat, descumpanit, dezamagit. Suna ciudat. Esti aici – si eu ma simt dezamagita. Imi pare rau. Dar imi vreau mainile reci inapoi. Iti vreau absenta ianpoi. Vreau dorul meu de tine inapoi.
Noaptea asta a fost alba. Nu stiu daca zambeam cand ai plecat… dar stiu ca aveam mainele calde. Si stiu ca am observat asta cand eram pe la etajul doi si ca m-a enervat atat de mult acest mic lucru inutil, incat aproape ca am alergat pana sus si am iesit pe balcon si mi-am lipit palmele de ferestrele reci. Nu-mi era de ajuns, am deschis geamul si am stat asa minute bune, cu mainile si fata si parul lovite de vant.
E doar acelasi lucru din nou. M-am indragostit de dorul de tine si de gandul ca, departe, si tu te gandesti la mine. Iar faptul ca acum esti aici – nu e acelasi lucru. Nu stiu cum o sa iti spun.
I’m a mess.
comentarii recente