Cold morning
12 04 2008
Cold morning, dar plina de lumina. Miroase a amintirea zapezii si a ploaie verde de primavara. (N-o sa spun ca miroase a inceput de drum 
) Zambetul meu e insotit de voci calde: Mika, Jarvis Cocker, Joss Stone, Paolo Nutini, Robbie Williams, Corinne, Norah Jones…
And I want to wake up with the rain
Falling on a tin roof
While I’m safe there in your arms
E o liniste… asa o liniste… o liniste de copil mic privind pe balcon… 
Si singurul sunet e amintirea pasilor tai.
Si apoi pasii tai.
In ultima vreme nu stiu ce imi place mai mult: noaptea sau dimineata. Liniste imi ofera amandoua, imi ofera chiar si lumina, dar imi vine in minte ceva ce am citit de curand, ca pe masura ce timpul alearga pe langa noi, ne indragostim de dimineata, caci ne place inceputul si ne e teama de sfarsit.
Frumoasa dimineata, copile.
Balconul asta are magia lui. Stim noi bine
Numai bine.
Eu aveam o perioada, acum cativa ani, in care spuneam: “Am vazut prea multe apusuri si prea putine rasarituri.” Asta (si) din cauza ca nu sunt o persoana prea matinala.
Dar imi plac mult diminetile, mai ales in ultimul timp. O dimineata e un inceput, intr-adevar, si orice inceput e o promisiune. Si orice promisiune e speranta si orice speranta e zambet.
Iar balconul e una dintre cele mai frumoase fererstre si oglinzi.
depinde spre ce punct cardinal e situat balconul si ce vezi de acolo.
Din balconul meu vad jumatate de rasarit si jumatate de apus. Si soarele intreaga zi.