Timp

Poza de aici.

Wake up early. Dimineata cu miros de cafea si de aer rece si de drum si de fete sterse de ploaie… Si cerul alb, si vântul rece pe obraji, si cap plecat pe mâna, si gând departe-departe, la dimineti grabite, ochi somnorosi si timp de mult pierdut…

Blogul Anei a implinit 1 an si citind-o ma gandeam cum trece timpul prin noi, lasand urme, schimbandu-ne.

Unde eram eu acum 1 an? Browsing browsing prin calculator si gasim:

         It’s another way to get through the day…
       Not missing him, not knowing him… he is too far, just too far away… 
       Mint. Mi-e dor de el… de el si te mine, de zilele si noptile impreuna, de vocea lui, de rasul lui… de cum imi spunea el numele… de grija lui pt mine… (era grija?…) :))
       Mi-e dor sa-l am aproape… mi-e dor sa fiu importanta pt el… mi-e dor sa exist pt el…
       Vreau doar sa se gandeasca la mine…

        write down all the things that you’d like to be
       write down all the things that
       you don’t believe
       write down all the places you’d like to see
       write down anything that you want
       is yesterday, tomorrow, today?
       is nothing gonna change the way? 
                                                                                                      2007

Mda, mi-aduc aminte. Eram intr-un proces intens de dezindragostire.

Acum 2 ani:

        O dimineaţă cenuşie în care m-am simţit departe de toate. But in a good way. Distanţată puţin. Şi liniştită puţin. Ca şi cum aş fi scăpat de o grijă. Recul.
       O zi cu zâmbet amar. Rainy sky, grey clouds, dichin’ school comes natural…. Not in the mood… feeling blue… black finger nails… bitter thoughts…
       Şi afară tună şi e pe cale să izbucnească o furtună… outside & inside…

        All this talk of getting old
      It’s getting me down my love
      It’s getting me down my love
      Like a cat in a bag, waiting to drown
      Like a cat in a bag, waiting to drown
      This time I’m comin’ down
                                                                                                         2006

Fiecare zi are o coloana sonora pt mine

 Acum 3 ani scriam scrisori:

        As vrea sa-ti spun cum ma simt. As vrea sa stii cum ma simt, sa simti si tu acelasi lucru si sa-mi spui ce e. Caci nu stiu.
       Si soarele, care s-a ascuns de mine cand aveam nevoie de el si a aparut cand renuntasem. Plecam trista, cu vantul impletit in par si el ma privea gol, nerecunoscandu-ma. Aveam in fata  drumul lung si dureros de intoarcere…Eram suspendata undeva intre tine si mine, ma simteam suspendata intre noi doi… Fara sa ma gandesc insa vreo clipa la tine… Ma simteam doar straina mie, straina lui, straina… chiar si tie… Incet-incet, soarele a inceput sa zambeasca campului tremurator de verde si galben, si incet-incet am inceput sa zambesc si eu.
      Acum sunt acasa, desculta si cu sufletul deschis si tremurator. Palpaitor. Si clipesc incet si respir usor si privesc in fata ziua.
      Sunt fericita si trista, iubitule. Poate ca e teama ceea ce simt.
      Aceasta scrisoare n-are nici rost, nici sens. Iart-o. N-aveam de ce sa iti scriu, n-aveam nici ce sa iti scriu. Ti-am scris doar pentru ca mi-e teama si simt ca am gresit.  N-are rost sa te sarut, L.
                                                                                                         2005

Ma opresc aici, pentru ca daca vreau sa merg si mai departe in trecut, va trebui sa incep sa rasfoiesc caiete ratacite prin sertare.