Teatru

Poza de aici

zgomotul valurilor negre si muzica hipnotizanta

un dans ciudat al unor oameni care nu pot sa danseze

lumina alba, puternica, direct deasupra Evei, singura

scartaitul scenei

umbrele capetelor oamenilor din fata mea, inclinandu-se

parfumul discret al baiatului de langa mine, fosnetul umerilor lui

rasul isteric al lui Quintonce

poeziile Isei

zambetul lui Ernest

“cicatricile sunt tesuturi insensibile la frig, la cald si la durere”

si, mai mult decat orice, derularea peisajului prin fereastra trenului pe drumul care il duce pe Emanuel la Berck…

dar…

“renunt chiar si la placerea de a scrie, cand e vorba sa ma scufund in vise”…

 ___

E vorba de piesa “Inimi cicatrizate”, jucata la teatrul Maria Filotti din Braila primavara trecuta. Asa ma face teatrul sa simt. M-am bucurat sa vad ca site-ul teatrului functioneaza. Il puteti vizita aici.