Untitled

 

Cand sunt suficient de suparata, motivele se pierd si tristetea devine difuza, imprastiindu-se peste toate lucrurile, subtire si transparenta. Cand sunt suficient de suparata, toate lucrurile isi pierd contururile, toti oamenii din jur devin transparenti ca un fum. Cand sunt suficient de suparata, devin libera. Suficient de libera incat sa fac orice lucru simplu si nebunesc pentru care inainte nu aveam curaj.

Asa ca am alergat in seara asta. Singura, libera. Fara ganduri, fara intrebari, fara planuri sau vise. Fara minciuni. Fara lucruri care trebuie facute. O seara albastra devenind neagra, aer rece si vant care mi-a ramas in cap mult dupa ce am ajuns acasa, picioare obosite, respiratie grea, libertate. Nici macar libertate – pur si simplu: nimic. Am nu-existat putin.

Acum insa, ghemul rosu sau de alta culoare apare apasator in piept si simt ca trebuie sa spun: vreau! Vreau sa am tot ce-mi doresc, de la cel mai mic la cel mai mare lucru, sau mai degraba invers, vreau sa am tot ce-mi doresc, fara sa depun niciun efort pentru asta, fara sa trebuiasca sa astept, fara sa fie nevoie sa dau explicatii.

Vreau sa am tot ce-mi doresc si e atat de simplu de spus.

M-am saturat sa astept. I have become comfortably numb. M-am saturat sa astept sa treaca timpul, sa numar cate luni mai sunt pana in august, cate saptamani pana iau salariul, cate zile pana la week-end, cate ore din martea asta, care nu se mai termina, si e de-abia marti! M-am saturat sa impart timpul in bucati din ce in ce mai mici, sa impart totul in pasi mici, intai pasul asta, apoi altul, incet-incet, nu are rost sa ma grabesc, baby-steps. M-am saturat sa ma impart si pe mine in fragmente, cioburi, cubuletze, sau ce-or mai fi. Just for once, as vrea sa fiu intreaga, just for once, nu o parte din mine, ci intreaga, pentru cineva, tot ce sunt eu. Pentru cineva.

Am dansat azi. El era cald si moale si usor. E usor cand nu conteaza, e usor cand nu inseamna nimic.

 

Suspended

Poza de aici

Nu e timp de cuvinte asta. Sunt obosita si nervoasa, mi-e cald si vreau sa dorm si sa ma indepartez putin. De toate, de orice. Atat de multe lucruri mi se par inutile, fara sens, obositoare. Nejustificate. Ce rost are? – asta imi spun. De ce sa fac ceva, orice?

 

Ma deranjeaza orice lucru, cat de mic – care ma obliga sa fiu altceva decat nimic. Ma deranjeaza ca exista alte persoane, ma deranjeaza ca trebuie sa vorbesc, ca trebuie sa port ochelari, ca trebuie sa ies vineri in oras, ca trebuie sa ma trezesc, ca trebuie sa ma culc – tot.

 

Vreau mule lucruri, in general. Acum nu vreau nimic. Vreau doar sa nu-exist putin. Doar putin, sa uit din nou totul, trecut prezent, orice timp – sa uit. Sa nu exist putin.

 

Grecia si locuri care raman in suflet

Grecia este alba si albastra.

Ai muntele intr-o parte

Si marea in cealalta

Grecia are sate mici asezate la poalele dealurilor

Si e plina de maci

Atena e frumoasa si ziua din fereastra balconului si noaptea cand te ratacesti pe stradute

Panorama de pe Acropole iti taie respiratia

Si canalul Corint e spectaculos

 Iar faleza din Salonic e albastra ca un zambet

Grecia are o insula extraordinar de frumoasa, Zakynthos

 Aici se danseaza sirtaki si se asculta bouzouki

Sau se leneveste la umbra unui palmier

Toate casele sunt colorate cu flori

 

Iar marea are o culoare incredibila

 

 Sunt locuri si lucruri si oameni si aventuri respirate si tinute in piept, sunt clipe ramase incalcite printre gene.

Unele lucruri le lasam in urma, altele le luam pentru totdeauna cu noi.

 

Pleapspa

Primii o pleapspa de la Ana. O ce? Am scris bine? Da

Nume: Liliana

Zisa si: Lili – aproape intotdeauna, Lulu – mai rar.

Prioritate: hmm… Surviving?…

Primul moto care-ti trece prin minte: Just do it!

Defect principal: Mda… recunosc, lenea…

Ce asculti acum: Acum-acum – nimic. Dar cant, se pune? Ma ascult pe mine cantand

Catre muntii nostri plecam iar
Caci noi de altceva n-avem habar
Visurile le purtam pe frunti
Haideti cu noi, haideti sus in munti

“Dimineata” este pentru tine: Urma calda a capului pe perna si fire de nisip pe gene

3 lucruri care le urasti: No, asta-i greu… Oamenii pesimisti, momentele de awkward silence siii… zilele care se termina cu ‘i’ )

3 lucruri care le iubesti: Zilele insorite, furnicaturile din degete si vestile bune.

Citat preferat:  ”If only God would give me some clear sign! Like making a large deposit in my name at a Swiss bank.” – Woody Allen

Cartea care e cel mai aproape de tine in acest moment: Scris pe trup – Jeanette Winterson. Am luat-o cu mine in 2 calatorii pana acum, n-am reusit insa sa citesc prea mult din ea.

Cui dai mai departe pleapspa: Cine mai doreste, cine mai pofteste.?..

 P.S. Are cineva melodia de mai sus in mp3, sa mi-o trimita si mie? Pleaseee…

Dulce-amarui

Gustul dulce-amarui al diminetilor dupa nopti nedormite. Dupa multe nopti nedormite.

Gustul dulce-amarui al peisajelor familiare dupa zile intregi in care ochii au respirat lumi noi.

Gustul dulce-amarui al drumului lung spre casa si al sentimentului ca vacanta s-a terminat care ti se ghemuie incet in piept.

 

Clipele incep sa aiba nume, timpul incepe sa se prafuiasca de cotidian, zilele saptamanii incep sa aiba importanta.

 

Realitatea te asteapta ca intotdeauna acasa, dar e atat de bine sa te rupi un timp de ea. E atat de bine ca timpul sa-si iasa din matca si sa se intinda lenes peste toate. Macar pentru un timp

 

Dar de azi, timpul nu mai inseamna clipe, ci inseamna doar numere.

 

Si gustul dulce-amarui al unei melodii, veche ca o amintire.

P.S. O sa revin cu imagini ale unui timp departe de timp.

Vise

Poza de aici.

Vise.

Vise sunt modul meu de a respira. Original, nu? Evadez in vise, ma scufund in vise, ma ascund in vise.

Mda, e mult mai usor asa. Sterg viata reala cu buretele si tabla neagra din fata e un taram atat de promitator! Asa ca iau cu incredere creta colorata si incep sa trag linii rosii, verzi si galbene. Si pot desena tot ce vreau eu pe tabla neagra, doar imaginatia poate fi o limita, dar chiar nu e cazul. Si, dintr-o data, viata devine colorata.

 

Dar cateodata realitatea chiar nu poate fi ignorata si nu gasesc buretele sa pot sterge creta alba. Dar nu e o problema chiar atat de mare; pot desena un fluture roz pe o creanga alba de copac, si deja totul e mult mai suportabil.

 

Ma joc din nou, copil ce sunt.

Mazgalesc totul.

Visele sunt creta mea colorata.

2-0 e cel mai periculos scor

 

• 2-0 e cel mai periculos scor.
• Ocaziile se razbuna.
• Mingea e rotunda.
• A fost jumatate de penalty acolo.
• Mingea nu a vrut sa intre.
• Si-au dorit mai mult victoria.
• Publicul a fost al 12-lea jucator.
• Fotbalul e un joc intre doua echipe, dintre care castiga intotdeauna nemtii.

Ma pregatesc de Campionatul European. Voi tine cu Romania, Spania, Cehia si Polonia

Mai este fix 1 luna. Counting days.

 

 

 

Mie imi place Romania

 Busteni.

Padurile sunt pline de flori.

Cascada Urlatoarea.

Undeva prin paduri…

Sus, la varful Omu.

Langa Sfinx.

Castelul Peles.

Ploaia aprinde culorile.

Drumul de intoarcere. (Can’t stop taking pictures. )

Mie imi place Romania. Voua? Fotografiile sunt facute la Busteni si Sinaia – doua locuri dragi si cunoscute, pe care insa imi face mereu placere sa le reintalnesc. Dar pentru anul asta vreau si locuri noi; in plan sunt: Sibiul, Sighisoara si… nu stiu, oriunde in alta parte Mi-ar placea sa am timpul sa descopar locuri frumoase, necunoscute de multa lume…

De-abia astept vara, zilele lungi, lumina si cheful de plecat aiurea…

 

Daca eu spun nu…

- Daca eu spun nu si tu spui da, care dintre noi castiga?

Eu am spus ca eu castig. Tu ai spus ca pierdem amundoi.

Poate ca ai dreptate de data asta. Dar, lucky us, nu avem multe de pierdut.

O melodie care imi place mult: aici – People in Planes – Pretty Buildings. (Trebuie sa imi fac cont pe trilulilu.) Trebuie sa fac multe lucruri.

Ciudat ca toate lucrurile m-au asteptat acasa. Toate lucrurile de facut, de gandit, de asezat in ordine – m-au asteptat cuminti 3 zile, in casa goala. Le-am gasit asezate care pe fotolii, care pe canapele, plictisite si ele, asteptand sa vin si sa deschid usa la balcon si sa le iau pe rand, pe fiecare, sa le scutur de praf si de taceri si sa le gasesc locul.

Si cu tine ce fac?

P.S. Nu gasesc o imagine care sa descrie cum ma simt.