Vise.
Vise sunt modul meu de a respira. Original, nu? Evadez in vise, ma scufund in vise, ma ascund in vise.
Mda, e mult mai usor asa. Sterg viata reala cu buretele si tabla neagra din fata e un taram atat de promitator! Asa ca iau cu incredere creta colorata si incep sa trag linii rosii, verzi si galbene. Si pot desena tot ce vreau eu pe tabla neagra, doar imaginatia poate fi o limita, dar chiar nu e cazul. Si, dintr-o data, viata devine colorata.
Dar cateodata realitatea chiar nu poate fi ignorata si nu gasesc buretele sa pot sterge creta alba. Dar nu e o problema chiar atat de mare; pot desena un fluture roz pe o creanga alba de copac, si deja totul e mult mai suportabil.
Ma joc din nou, copil ce sunt.
Mazgalesc totul.
Visele sunt creta mea colorata.
you are what you dream : )
pe curand.
Ne jucam de atat de multe ori cu visele…
imi place enorm asocierea dintre o tabla neagra si un taram atat de promitator.e mult mai puternic cel care gaseste speranta in intuneric decat cel care are nevoi de culorii vii ca sa prinda si el viata.
@ Jack: Dreams are mirrors, aren’t they?
@ Ana: Nu crezi ca visele sunt fire subtiri care ne leaga totusi atat de puternic de copilarie?
@ Tutov: O tabla neagra e un taram promitator doar daca ai la indemana o creta colorata. Altfel e doar intuneric.
Visele ne leaga de copilarie, intr-adevar. Dar tot ele, ne leaga si de ceea ce ne place sa numim viitor. Ne leaga de timp si totusi ne ajuta sa evadam din timp. Pare paradoxal.
Ana, ce frumos spus: ‘Ne leaga de timp si ne ajuta sa evadam din timp’… Ne jucam cu visele si cu timpul…
Nevoia ludica se manifesta, chiar daca timpul spune “tu nu mai esti copil”, suntem copii sau de cele mai multe ori, incercam sa fim.
De fiecare data cand privesc ochii unui copil, sunt uimita de lumea pe care o vad dincolo de ei.
Hai sa visam
cred ca aici ar trebui sa ne legam doar de visuri si mai putin de vise…visele sunt doar intepretari ale realitatii pe cand visurile sunt aspiratii…teluri, scopuri, dorinte…
si da, se poate spune ca visurile sunt oglinda realitatii ce va sa vina : )
pe curand.
E frumos ca ai puterea sa visezi…eu mi-am pierdut de mult puterea asta!
o mica leapsa pentru dumneata pe blog. te astept. numai bine.
@ Sofia: Poate ca nu-i pierduta, ci doar ratacita pe undeva..
@thejackofdiamonds: auzisem si eu odata ca ar fi o diferenta intre cele doua cuvinte, dar am uitat-o, nu mi s-a parut prea interesanta, nici verosimila. Insa tu spui ca visele sunt interpretari ale realitatii, care, hmmm, nici asta nu prea ma ajuta.
Imi place sa cred ca ceea ce visam este adevarat si ca poate deveni realitate. Poate gresesc, dar eu unul nu ii vad rostul a doua explicatii pentru ca una mi se pare de ajuns de mult. 
@ammelie: cred ca ai vrut sa spui ca mintea poate fi atat o limita, cat si o poarta. Insa imaginatia n-am putut niciodata sa o percep ca pe o limita pentru ca depinde de noi daca avem curajul sa ii dam frau liber sau nu, dar nu depinde de ea -ea vine oricum de nicaieri/de nu stiu unde, dintr-un gol.
O extraordinara putere este aceea cu care poti desena in mintea ta. Daca inchizi ochii, nu mai este nimic; nici tu, nici altcineva. Ehi bine, acum iti poti exersa creativitatea asupra unor lucruri perceptibile(la fel ca si in vise), nu doar sa le poti numi.
numai bine.
@sofia: daca te ciupi si te doare, iti dovedesti ca nu visezi. Dar totodata, acest lucru iti arata ca mai ai inca puterea sa o faci.
Diferenta de sens dintre ‘visuri’ si ‘vise’ nu mi se pare nici mie importanta; pt mine singura diferenta e faptul ca unele sunt cu ochii inchisi, iar altele cu ochii deschisi.
Eu spun vise pentru ca imi place mai mult cum suna 
Si devine obositoare trasarea unei linii groase intre sensuri, si a uneia si mai groase intre vise si realitate. Sa le lasam sa se amestece, poate iese ceva frumos…
Cat despre imaginatie, ai dreptate; depinde de noi, chiar noi suntem cei care ne impunem limitele. Dar o limita auto-impusa este cu atat mai greu de depasit. Dar la mine chiar nu e cazul
nu mai conteaza : )) oricum si eu sunt un visator, si inca unul “inrait” : )) dar sa stiti ca da roade …. : )
pe curand.
visuri.. ele ar trebui sa fie mai degraba punctul rosu pe capul tintei, si nu “sanctuarul” acela pe cat de linistit pe atat de efemer.
ca sa spun altfel – decat sa consumam creta pe o tabla negra, mai degraba o punem pe ce ni se aseaza ochii.