Vise
7 05 2008
Vise.
Vise sunt modul meu de a respira. Original, nu? Evadez in vise, ma scufund in vise, ma ascund in vise.
Mda, e mult mai usor asa. Sterg viata reala cu buretele si tabla neagra din fata e un taram atat de promitator! Asa ca iau cu incredere creta colorata si incep sa trag linii rosii, verzi si galbene. Si pot desena tot ce vreau eu pe tabla neagra, doar imaginatia poate fi o limita, dar chiar nu e cazul. Si, dintr-o data, viata devine colorata.
Dar cateodata realitatea chiar nu poate fi ignorata si nu gasesc buretele sa pot sterge creta alba. Dar nu e o problema chiar atat de mare; pot desena un fluture roz pe o creanga alba de copac, si deja totul e mult mai suportabil.
Ma joc din nou, copil ce sunt.
Mazgalesc totul.
Visele sunt creta mea colorata.
you are what you dream : )
pe curand.
Ne jucam de atat de multe ori cu visele…
imi place enorm asocierea dintre o tabla neagra si un taram atat de promitator.e mult mai puternic cel care gaseste speranta in intuneric decat cel care are nevoi de culorii vii ca sa prinda si el viata.
@ Jack: Dreams are mirrors, aren’t they?
@ Ana: Nu crezi ca visele sunt fire subtiri care ne leaga totusi atat de puternic de copilarie?
@ Tutov: O tabla neagra e un taram promitator doar daca ai la indemana o creta colorata. Altfel e doar intuneric.
Visele ne leaga de copilarie, intr-adevar. Dar tot ele, ne leaga si de ceea ce ne place sa numim viitor. Ne leaga de timp si totusi ne ajuta sa evadam din timp. Pare paradoxal.
Ana, ce frumos spus: ‘Ne leaga de timp si ne ajuta sa evadam din timp’… Ne jucam cu visele si cu timpul…
Nevoia ludica se manifesta, chiar daca timpul spune “tu nu mai esti copil”, suntem copii sau de cele mai multe ori, incercam sa fim.
De fiecare data cand privesc ochii unui copil, sunt uimita de lumea pe care o vad dincolo de ei.
Hai sa visam