nimic mai mult de atat

31 07 2008
 
Azi a fost o zi.
Joi.
Ma doare capul de la calculator si de la clienti, ma bucur cand rezolv lucrurile usor, ma enerveaza cand nu primesc confirmari. Mie imi placea tare mult sa rezolv probleme pt alte persoane, dar cred ca de la atata customer service nu mai suport deloc chestia asta. Nu de putine ori ma trezesc repezindu-mi prietenii sau refuzand sa fac diverse servicii pt ei.

Si in toata aceasta nebunie, aceasta graba, aceasta cerere constanta a tuturor, o oaza de liniste. 

Am fost prin teatru azi. E ciudat sa fiu inauntru, in spatele scenei, sa vad decorurile in constructie (de fapt in demontare), e ciudata linistea, lipsa spectatorilor, a luminilor. Am mers pe culoare intunecate, inguste, intortocheate, multe usi, multe scari. E un loc in care te poti rataci usor. Mi-ar placea sa ma ratacesc pe acolo. Dar acum nu aveam timp, trebuia sa fiu atenta pe unde am venit, ca sa stiu pe unde sa ma intorc, si dl pompier mergea repede :) si eu de-abia tineam pasul cu el pt ca ma opream mereu sa vad ce e in spatele tuturor acelor usi intredeschise, prin care zaream bucati de decoruri, bucati de povesti. Mi-a placut intunericul si linistea rece de acolo, mi-a placut mirosul puternic de sapun care nu stiu de unde venea, mi-au placut zambetele si vocile pline de zambet. E un loc drag.

Si nimic mai mult de atat.

 

De aici





Summer soundtrack

24 07 2008
 
 
Am chef sa ma scufund intr-o fericire cunoscuta sau ne-.
 
Am chef sa alunec si sa simt gustul si mirosul, usoar prafuite ambele, ale trecutului si ale unor vise uitate. Sentimente ce inconjoara aerul rece din jurul buzelor din dimineti prea devreme, o lumina portocalie prinsa in varful firelor de par, alte lucruri mici si care dureaza doar clipe. E tot un fel de dor si asta, nu?
 
Versuri vechi si dragi, ‘eu stiu de ce savage garden se numea asa’ si zilele lungi de atunci, altfel decat zilele lungi de azi. Mi-e greu sa imi fac loc in viata asta; de fapt am mai spus-o: nu ma simt confortabil unde sunt sunt, mi-e incomod acel ‘trebuie’ pus inaintea unor cuvinte pe care eu le vad precedate de ‘nu vreau’. Dar asta e deja alta poveste, mai potrivita pentru o zi cu tristeti.
 
Pentru ca azi e o zi cu zambete, pentru ca vara asta, despre care spuneam eu ca trece pe langa mine – iata ca am reusit sa o prind de mana si acum mergem in acelasi pas :) (Cand eram mica si mergeam tinuta de mana intre doi adulti, ii obligam sa isi potriveasca pasii astfel incat sa ne sincronizam :) )
Asa ca azi mi se pare potrivit sa onorez leapsa primita de la ilipili: insirarea a (doar) 7 melodii dintr-un soundtrack al diminetilor lenese de vara. Here we go:
 
1- Sara Bareilles – Love Song – e melodia cu care ma trezesc in fiecare dimineata
2- Kid Rock – All summer long – I just love singing along 
3- Jason Mraz – I’m Yours
4- Delta Goodrem – Born to try – Melodie tare veche, de acum vreo 6 ani, nu stiu de ce o tot fredonez zilele astea
5 – Weezer – Pork and beans
6 – Gabriella Cilmi – Sweet about me
7 – si mai e o melodie pe care o cant eu cand nu mai stiu ce sa fac, cand ma plictisesc sau cand am terminat tot ce aveam de facut, cand ma pierd prea tare intre ganduri ingropate si realitate, cand ratacesc prea tare drumul de intoarcere :) – nu imi aduc aminte cum se numeste sau cine o canta ( o fata imbracata in mov), melodia e foarte simpla si versurile la fel, dar for some reason, am ramas cu reflexul asta de a o fredona.
I would like to say that I
Never ment to make you cry
(si cam atat stiu din ea :D )

Senzatii le spuneam. Tot ce ma incojoara si ma umple la un moment dat.

O carte frumoasa si usoara terminata, senzatia diminetilor din paginile ei, trecerea usoara a palmei peste canturile ei. O esarfa usoara pe o piele bronzata si calda, culoarea ei verde peste bronzul proaspat al umerilor, senzatia de vara si de soare prins intre cutele esarfei si piele. Lumina stinsa a inserarii, zgomotele inabusite ale zilei ce-a trecut, un ciripit in apropiere, voci de copii in departare. Amintiri de peste zi, senzatia zambetului meu sau al lui de azi-dimineata, zumzetul cuvintelor scrise deja sau ce urmeaza a fi scrise, gandul la oameni nevazuti de mult sau nevazuti niciodata. E dor si zambet si vara. Si speranta sau mai degraba incredere – poate optimism. Si o senzatie de bine.

 




Marea te spala si te sareaza

20 07 2008

Am privit marea cu ochii deschisi, insetati, dornici s-o cuprinda toata.

Era o lumina involta si un aer limpede si tare, pe care mi se parea ca l-as putea pipai. O pulbere de aur aprins juca intre cerul inalt si marea grea.

Am respirat adanc adierea sarata si m-am simtit cu ea, cu soarele, cu apa, cu nisipul si cu zgomotul de valuri din nou copil, din nou eu insami, adevarata si libera cum nu mai fusesm niciodata.

Daca ma uit acum bine, bine de tot, voi lua cu mine fiecare fir de nisip, fiecare val, fiecare tipat de pescarus…





Nisip si zapada

11 07 2008
Am chef sa scriu si ma enerveaza explorerul asta ca nu afiseaza site-urile cum trebuie. Am chef sa imi ingrop talpile si umerii in nisip ud si trebuie sa mai astept inca multe ore. Am chef sa petrec drumul cu mp3ul in urechi, in schimb o sa am doar handsfreeul de la cristi si radio. Am chef sa fac multe poze pe malul marii, in schimb o sa fac doar putine, probabil.
 
Asta pentru ca o sa plec singura si nu stiu daca o sa ma astepte cineva acolo.
 
Ma enerveaza si sunt trista, dar imi infig privirea in pamant si spun cu incapatanare: eu ma duc! Pentru ca mi-e dor de marea mea. Mi-e dor de o fericire. Asta e o fericire usoara. Sambata plec. Las totul in urma. Orasul, telefoanele, oamenii, cuvintele, tot. Va fi doar tacere, doar nisip si valuri, doar drum lung, doar eu, doar.
 
Nu stiu pana la urma daca vreau sa nu mai imi pese deloc sau vreau doar sa imi pese atat de mult incat durerea sa ma sfasie. E mereu vorba de sentimente si de intesitatea lor; si mai precis de inghesuiala care e in micul suflet al meu, am atat de multe sentimente, vechi si nearuncate, le pun straturi straturi, unele peste altele si apas pe ele, ca sa fac loc altora noi, folosite, nefolosite sau refolosite si uite asa imi fac eu rost in suflet de un munte de sentimente tasate bine, ca zapada, ceea ce ma ingrijoreaza putin, pentru ca am impresia ca zapada tasata aproape sigur creeaza avalanse. Nisip si zapada, mi le amestec in suflet, in cantitati egale cu vise de implinit.




Drumurile se fac pas cu pas

10 07 2008
 
 
Poza de aici
 
Drumurile se fac pas cu pas.
Cuvintele se spun litera cu litera. Sau, ma rog, silaba cu silaba.
Oricum ar fi, sunt obositoare. Si drumurile si cuvintele. Si silabele. Taci.
Te rog taci. Vreau sa iti smulg silabele din maini si sa le arunc departe, in urma. Pe drumul pe care l-am strabatut pas cu pas.
 
Un pas o silaba un pas o silaba. Obositor obositor. Taci.




10 feluri in care imi place ploaia

8 07 2008

1. Imi place ploaia luni dimineata, cand ma trezesc in miros de cafea (facuta de vecini :) ), cand lumina din casa e galben-verzuie si se aud incet picaturi in geam si stiu ca azi nu am nimic de facut si no reason to get out of bed, asa ca imi aduc in pat o cutie cu briose si iau o carte in brate si citesc ore intregi. Asa imi place ploaia.

2. Imi place ploaia in parul lui, cand ne intalnim in oras si eu ii spun ca e ciufulit, iar el, incercand sa-si aseze parul, mai tare se ciufuleste si ii sar picaturi de apa din par.

3. Imi place ploaia cu muzica in urechi, cand eram indragostita de un EL si eram imbracata cu bluza lui, uitata la mine, si ma ghemuiam in fotoliu si ascultam radio la casti si stiam ca el asculta acelasi radio in timpul asta si erau oameni multi in jurul meu, dar eu nici nu ii vedeam :)  si ploaia siroia pe fereastra si eu aveam 15 ani :)

4. Imi place ploaia la 5 jumatate dimineata, cand ma trezeam dupa 3 ore de somn, obosita si agitata, ca asta era o dimineata de examen, si invatasem mult si mi se parea ca nu stiu nimic :) , dar eu nu sunt panicoasa :) , asa ca imi mai repetam o data si ma imbracam si pana sa plec eu, deja se oprise ploaia, si totul era ud si verde si proaspat si pasii mei erau grabiti si zambetul meu increzator. 

5. Imi place ploaia cand sunt vara la tara, cand ploaia incepe brusc si e puternica si rece si alergam in casa, si apoi se opreste la fel de brusc cum a inceput si cand eram eu mai mica si fratele meu si mai mic, alergam apoi afara si scuturam deasupra noastra frunzele mari de vita-de-vie, si picaturile de ploaie cadeau peste noi in do-re-mi :)

6. Imi place ploaia cand e puternica si violenta si face sa pice curentul, ceea ce este foarte amuzant, mai ales cand esti noaptea la servici si stai la povesti pe intuneric si nu iti mai e somn deloc :)

7. Imi place ploaia cand devine furtuna si bate vantul tare si zguduie ferestrele, si fugi sa le inchizi pe toate si se intuneca cerul afara si lumina din casa e cenusie si furtuna se aude inabusit si te simti ocrotit si recunoscator ca esti la adapost.

 8. Imi place ploaia subtire care incepe cand sunt in maxi-taxi, inca departe de casa, si e primavara si ploaia e calda, asa ca atunci cand cobor, imi desfac parul si imi dau ochelarii jos si picaturi fine ma lovesc incet pe fata si ma simt copil si zambesc.

 9. Imi place ploaia in mijlocul noptii, cu tigarea lui aprinsa, mirosind a cirese, cand am vorbit destul si acum tacem, fiecare cu gandurile lui, auzim doar ploaia afara si miroase a fum de tigare si a ploaie si a un fel de fericire.

10. Imi place ploaia pe drumul de intoarcere, intotdeauna pe drumul de intoarcere, cand se lasa noaptea si se face tarziu, nu stiu cu ce o sa ajung de la gara acasa, dar nu conteaza, se aud zgomotele familiare ale drumului si vocile oamenilor par mai departe decat sunt de fapt si eu imi pun aventurile in ordine, si mi le fac amintiri, sa nu le uit :)

 





Do you need a holiday too?

3 07 2008

 

Everybody sing-a-long!

It’s a beautiful day, but I’m stuck inside.
Staring at this screen, working 9-5.
How I hate this job, coz the days do drag.
They work me like a dog, and the moneys bad.

Cheer up cheer up, don’t be blue.
Don’t forget it’s hometime soon.
We’ll make it through another working day.

I need a holiday.
I need a holiday with my friends.
I’m working everyday.
I’m working everyday for the weekend.

Looking at my watch, for the millionth time.
The days go slow, and then the evenings fly.
When I’m outta this place, and the days been won.
I’m going out with my friends, I’m hanging out in the sun.

Cheer up cheer up, don’t be blue.
Don’t forget it’s hometime soon.
We’ll make it through another working day.

I need a holiday.
I need a holiday with my friends.
I’m working everyday.
I’m working everyday for the weekend.

I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.
I wish it could be sunday when I wake up every day.

But I need you, yeah I need you.
Yeah I need you more than I can say.
Yeah I need you, yeah I need you.
Yeah I need you more than I can say.
More than I can say.
Yeah I need you, I need you, I need you, I need you, I need you, more than a holiday.
Yeah I need you, I need you, I n-n-n-n-need you, I need you more than I can say.
More than I can say

Baietii care canta se numesc Scouting for Girls si melodia o puteti asculta aici, ca nu m-am prins cum se pun chestiile de pe trilulilu pe blog. :P

 





Shields and mirrors

1 07 2008
 
Radeam impreauna, vorbeam de cateva ore.
La un moment dat, il imitaseam si acum vroia sa ma imite si el pe mine.
- Da-mi ochelarii tai, mi-a spus.
I-am dat si ma imita si era amuzant si radeam. Apoi se juca cu ochelarii mei, razand si el.
- Da-mi ochelarii inapoi, i-am spus cam grabita.
Mi i-a dat, intrebandu-ma:
- Te-ai suparat cumva?
- Nu, doar ca ma simt vulnearabila. You took my shield.
- Ochelarii sunt scutul tau?, ma privea neincrezator.
- Tot ce este intre mine si tine este un scut. Si ochelarii, si hainele mele, si hainele tale, tot.
- Stai putin, adica cum scut?
- Pai, ma protejeaza si ma ascunde.
A tacut putin, apoi m-a contrazis:
- Eu cred ca tot ce este intre mine si tine este o oglinda. A ceea ce esti. Nu? Hainele, sucul pe care il bei, ceea ce spui.
- Oooo, ceea ce spun… Pai cuvintele cu atat mai mult sunt un scut - l-am contrazis la randul meu.
- Nu, stai putin. Pai…
 
Am continuat asa ceva timp. :) Dar are dreptate si el. Toate lucrurile care exista intre noi pot fi atat scuturi cat si oglinzi. Ne pot ascunde sau ne pot dezvalui. Intr-adevar, vorbesc despre noi, dar pot spune adevarul sau pot spune minciuna pe care noi vrem sa o prezentam ca adevar.
 
Cuvintele. Traiesc cu ele si in asteptarea lor.
Si verdele ASTA.