nimicuri

 Nu mai deosebesc lucrurile. Ziua de azi nu imi pare cu nimic diferita de cea de ieri. Timpul nu e deloc greu de convins sa stea pe loc. Nu imi gasesc tonul zilele astea, parca cuvintele se aseaza mereu intr-o ordine fortata, fie ca sunt ale mele, fie ca sunt ale altora.

Ma pierd prin urbanisme, citind cuvintele altora. Ma indepartez de mine. Mi-s straina, mi-s departe. Iar am chef de rupt timpul in doua ca pe o foaie de hartie.

Desi…

Nu am chef azi

Nu am chef de nimic

Nici sa cant cantecul asta.

Gabs e in faza de ascultat Guns’n'Roses pe repeat. Da, Gabs e o figura!

Dupa ce termin de citit un blog cap-coada, am senzatia ca ma despart de un prieten; ca am ajuns intr-o statie si trebuie sa cobor. Si imi dau seama cu tristete ca e aceeasi statie de unde am si urcat. Apoi imi spun ca nu cunosc pe nimeni atat de adanc si de plictisitor cum ma cunosc pe mine. Uh.

Astia sunt prietenii aia de o clipa, cu care te innozi si pe care poate ai vrea sa ii cunosti.

Sau poate ca nu conteaza nimic din toate astea.

Sau poate ca lumea altor oameni e grozav de diferit schitata sau poate ca a lor e de-a dreptul conturata.

Sau poate ca totul e doar reflexie.

 

 Foto de aici.

Sau poate ar trebui sa fac din nou mai multe poze. Sa ma torn toata intr-o imagine, decupata sau intreaga sau mazgalita sau patata de cafea.

De parca nu stiu deja ca nu trebuie sa fie perfect ca sa fie bine.

Diferitul

 

Cautand mereu cu febrilitate ceea ce mie imi lipseste, mi se intampla deseori sa gasesc in altii exact aceleasi lucruri care si mie imi prisosesc. E familiarul meu, oglindit in cel ce imi apare in fata. In intalnirile cu astfel de oameni am acel sentiment al drumului de intoarcere acasa. De multe ori ma intorc apoi la mine cu un zambet, spunandu-mi ‘Te cunosc de undeva.’

Da, sa vad ca o piesa din puzzle-ul meu se potriveste si in puzzle-ul altcuiva ma face fericita. Ma intreb, atunci de ce mai caut cu atata incapatanare diferitul? Nu de putine ori am fost dezamagita de acesta cand l-am intalnit.

Nu vreau sa generalizez, in egala masura am fost si placut surprinsa de descoperirile noi. Si atunci, daca balanta nu e inclinata decisiv in nicio parte, de ce mereu la intrebarea ‘Ce cauti?’ raspund: Noul!

E vorba de oameni si de locuri, doua coordonate ale lumii oricui; lucruri in care te poti pierde sau te poti regasi.

Despre depinde

 

Foto de aici.

Sunt genul de om care are deseori ‘Depinde’ pe buze, ca raspuns la aproape orice intrebare. Ceea ce este agasant, recunosc, dar nu mai putin adevarat. Majoritatea lucrurilor nu sunt niciodata doar alb sau negru, iar nuanta de gri depinde de multi factori din exterior si interior.

 

(Nevertheless e unul din cuvintele mele preferate. ) Spuneam: totusi, in unele situatii chiar si eu vad lucrurile intr-o singura non-culoare. E vorba de acele lucruri in care cred cu tarie si al caror revers, antonim mi se pare imposibil de inteles.

 

Cred cu tarie:

- in faptul ca orice lucru are o rezolvare si ca orice problema poate fi depasita

- in faptul ca fericirea ta depinde doar te tine insuti si de cat de mult iti dai tu voie sa fii fericit

- in faptul ca suntem inconjurati de milioane de lucruri inutile si ca defapt avem cu adevarat nevoie de foarte putine dintre ele

- in faptul ca nu conteaza ce vezi, citesti, auzi, ci ceea ce intelegi tu din toate astea

 

Aceste lucruri nu le pun sub semnul de intrebare al lui depinde; de-abia dincolo de acestea incep sa apara nuantele pentru mine.

 

You told me that music matters

Nu mi-ar ajunge caracterele sa enumar toate melodiile care imi plac. Dar as vrea sa scriu aici cateva dintre cele care chiar au insemnat ceva pt mine. O sa sar totusi peste I wanna be with you si Asereje, chiar daca le-am cantat si dansat pana la epuizare la vremea respectiva.  :D

 

Importanta, importanta de tot a fost Truly Madly Deeply – Savage Garden  

I’ll be your dream

I’ll be your wish

I’ll be your fantasy.

I’ll be your hope

I’ll be your love

Be everything that you need.

I love you more with every breath

Truly madly deeply do..

I will be strong

I will be faithful

‘Cos I’m counting on a new beginning.

A reason for living.

A deeper meaning.

 

I want to stand with you on a mountain.

I want to bathe with you in the sea.

I want to lay like this forever.

Until the sky falls down on me…

 

And when the stars are shining brightly

In the velvet sky,

I’ll make a wish

Send it to heaven

Then make you want to cry..

The tears of joy

For all the pleasure and the certainty.

That we’re surrounded

By the comfort and protection of..

The highest power.

In lonely hours.

The tears devour you..

 

I want to stand with you on a mountain,

I want to bathe with you in the sea.

I want to lay like this forever,

Until the sky falls down on me…

 

Oh can’t you see it baby?

You don’t have to close your eyes

‘Cos it’s standing right before you.

All that you need will surely come…

 

I’ll be your dream

I’ll be your wish

I’ll be your fantasy.

I’ll be your hope

I’ll be your love

Be everything that you need.

I’ll love you more with every breath

Truly madly deeply do…

 

Aveam eu vreo 14 ani cand a aparut. Eram indragostita pana peste cap de un baiat si mi se parea ca versurile descriu cum nu se poate mai bine ceeea ce simteam eu. Dar asta nu m-a impiedicat sa ma indragostesc si mai si de Mr. Darren Hayes (care pe atunci nu era gay, ci doar divortat. )

 

Pe atunci ma duceam des in vizita la o matusa, care matusa avea la televizor culorile setate pe niste tonuri foarte saturate. Si videoclipul piesei, care de fapt era filmat in sepia, eu il vedeam pe portocaliu aprins. Acum, de cate ori aud melodia, nu pot sa nu ma las cuprinsa de un sentiment de warm, orange, childish love.  :)

    

Alte cateva melodii pe care le iubesc: 

- Savage Garden – Truly Madly Deeply

- Darren Hayes – Unlovable (varianta acoustic)

- Metallica – Unforgiven II

- AC/DC – Thunderstruck

- Pink Floyd – Comfortably Numb

- Pink Floyd – Wish you were here

- Iris – Baby

- The Mountain Goats – Woke up new

- Death Cab for Cutie – Passenger Seat

- The Verve – Bittersweet symphony

- The Verve – The drugs don’t work

- Stereophonics – Yesterday Tomorrow Today

- Robbie Williams – Make me pure

- Ricardo Arjona – Pinguinos en la cama

- Shakia – No

- Bebe – Malo

- RHCP – Road trippin’

- Queen – To much love will kill you

- Snowpatrol – Chasing Cars

- Luna Amara – Rosu aprins

- Placebo – Postblue

- Staind – Outside

- Imogean Heap – Speeding Cars

- Michael Andrews – Mad World

- Leonard Cohen – Dance me to the end of love

- Urma – Buy me with a coffe

- Coldplay – Fix you

- Nirvana – Molly’s Lips

- Katie Mellua  - The Closest Thing to Crazy

- Radiohead – Creep

… si multe, multe altele. 

 

Sunny Sunday

 

 

 

 

 

 

Faleza Dunarii, Braila

Cuvinte.

Durere. Toamna.
Frunze. Zumzet. Fluturi.
Ochii mei. Toamna. Soare.
Vis. Drum. Tristete. Tarziu.
Toamna.
Ratacire. Noapte. Cuvinte.
Vis. Tu. Frunze.
Toamna. Devreme. Soare.
Cine? Eu. Unde esti?
    E prea toamna.
    Undeva intre mine si tine.
    Asteapta-ma.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sunt la jumatatea drumului dintre mine si tine, dar nu stiu incotro ma indrept.
Inainte, spre tine?
Inapoi, in mine?

Intrebari de miercuri

 

1. Stie cineva cine a scris o carte pe care am citit-o eu pe la 13 ani si care parca se numea ‘Seri Albastre’ si pe unul dintre personaje parca il chema ‘Nucu’?

2. Cum se numeste melodia de la Black Sabbath care imi place mie tare mult si care are un vers cam asa: ‘Everyday I spend my time… feeling fine, drinking wine…’ ?

3. Cate ore de munca mai am pana la weekend?

4. Nu e foarte aiurea sa cauti noul episod din Prison Break peste tot si apoi sa afli ca saptamana asta nu este?

5. Mi se pare mie, sau Rafa arata mai bine ca oricand?

Despre timp si iubire

Foto de aici.

Reciclez.

Da, reciclez emotii si clipe mai ceva ca cel mai inversunat ecologist.

Emotii, sentimente, clipe frumoase, taceri, culori, alunecari, clipiri, zambete, ochi adanci – orice ma face sa tresar la un moment dat.

 

Le adun pe toate, nu trec niciuna cu vederea. Le adun si le sortez si le pastrez pe toate. Am rafturi frumos aranjate: aici am tot ce tine de el, dincoace tot ce e legat de drumuri, aici – dimineti si culori, dincoace – versuri, acolo – o iubire vechi, dincolo – alta si mai veche. Am multe rafturi pline si inca mult goale, asteptand cuminti sa le umplu cu alte clipe si iubiri.

 

Si le pastrez de-atata timp, si n-o sa le arunc vreodata. Sunt that kind of girl: nu arunc scrisori vechi, nu rup poze cand iubirea s-a terminat – niciodata; ci le pastrez impaturite frumos, stiu ca timpul asterne praf peste ele, dar asta mi le face si mai dragi.

Pentru ca da, le rasfoiesc din cand in cand pe toate; cand ploua afara sau cand pica netul sau cand n-am chef deloc de munca la servici. Le iau atunci si le respir, si le intorc pe toate fetele si imi spun: da, mi-a placut, da, am iubit, da, am fost fericita.

 

Poate ca atunci nu am fost atat de mult, cum imi inchipui ca am fost, privind in trecut. Iluzii refolosite. Dar intotdeauna trecutul il privesc ca printr-o fereastra usor aburita de timp, si asta face ca totul sa para mai frumos.

 

Nu e vorba doar de iubiri aici; si clipele mai grele sunt indulcite de trecerea timpului, prieten vindecator. Vorba ceea: timpul vindeca multe, dar nu te scapa de riduri.

 

Vorbim mereu de timp si de iubire.

Octombrie de soare

In zi de toamna, pe drum de toamna, soarele se strecoara printre frunze si ramuri. Cand bate vantul se cern frunze si raze de aur.

 

Random

Foto by me

Cateodata am un chef nebun sa schimb drastic unghiul pe care se sprijina lumea, sa rastorn perspectivele. Dar e prea greu, asa ca ma multumesc sa inclin putin unghiul camerei foto si sa ascult Norah Jones cu If You Were a Sailboat.

Motivele pt care am chef sa fac asta sunt total neglijabile: o melodie ascultata pe repeat, albastru langa rosu pe hainele mele, o noapte care a trecut, alta care o sa vina, oamenii care exista, o zi intunecata de toamna. Poate fi oricare dintre astea sau toate la un loc.

Am impresia ca vorbind cu cineva despre S. mi-l apropie din nou pe el si intr-un fel ciudat pe mine, nu pe mine de atunci, ci pe mine de acum, doar cu amintirile difuzandu-se prin mine ca bacteriile intr-un episod din House.

Cateodata e pur si simplu. doar cheful asta de a ma scutura de toate firele de praf asezate de timp pe corpul meu si de start fresh, oricum s-ar prezenta acest new begining, cu un perete scorojit sau o scara ce coboara spre dunare sau doar o liniste adanca pt un timp.

Mi-am adus aminte azi ca C. scria pe caiteul lui ‘Dead eyes see no future’ – ciudat cum chestii atat de mici raman cumva cu noi.

Inceputurile noi sunt toate vechi, caci ceea ce fac de fapt e sa ma intorc intr-un loc pe care il cunosc. Si de-acolo de-abia aleg alt drum. E vechea mea intersectie, cum spuneam candva: Crossroads. Lily trebuie sa faca un pas.

Stiu ca trebuie sa mai prelucrez fotografiile. Am nevoie de un contrast mai puternic. Am obosit sa mi se amestece toate culorile/sentimetele/clipele. Se topesc unele in altele si se amesteca. Iar eu vreau sa se ciocneasca unele de altele si sa se respinga. Am nevoie de limite clare.

Imi dau seama de lucruri in mod ciudat. Am umerii mici si nu mai simt nici cel mai mic lucru pt el. Abia l-am privit, abia ne-am vorbit, nu-mi aduc aminte cum ne-am atins.

De la 3 puncte ajungi la doua si apoi la unul. E si asta ceva.

Imi amintesc ‘Urma sangelui ei pe zapada’ si mi-e dor de carti pe care le-am uitat. Mi-e dor si de clasici, am chef de clasici, un drum la biblioteca se contureaza.

M-am obisnuit, m-am autoeducat sa nu imi pese de ceea ce ar fi putut fi. Conteaza doar ceea ce este. Si, paralel cu realitatea, ceea ce ar putea fi. Tot o posibilitate, da, dar inca deschisa. In momentul in care ceea ce ar putea fi este acoperita de timp, devine ceea ce ar fi putut fi; e o posibilitate inchisa deja. Si nu mai conteaza. O las in urma fara regrete.

Pe Yahoo 360 pot sa imi fac liste.