Foto de aici.
Ploaie usoara, dimineata de vara. Liniste, lumina, racoare. Si un ritm care te indeamna sa inventezi o propozitie despre ce inseamna viata la sfarsitul careia sa pui punct ca un zambet.
- Ca un zambet de statuie.
- Ce vrei sa spui?
- Un zambet implacabil, ca al statuii lui Conchis.
- Nu, nu imi place.
- De ce?
- E un zambet fix, mort.
- Poate e un zambet care a prins tot ritmul vietii in nemiscarea pietrei.
- Nu. Mai bine un zambet viu, dansand pe un chip viu.
Alter Ego.
comentarii recente