Astazi pe repeat

          

Jorge Drexler – Al Otro Lado del Rio

Clavo mi remo en el agua
llevo tu remo en el mio.
Creo que he visto una luz
al otro lado del rio.

El dia le ira pudiendo
poco a poco al frio.
Creo que he visto una luz
al otro lado del rio.

Sobre todo, creo que no todo esta perdido.
Tanta lagrima, tanta lagrima,
y yo soy un vaso vacio…

Oigo una voz que me llama,
casi un suspiro:
¡Rema, rema, rema!
¡Rema, rema, rema!

En esta orilla del mundo
lo que nos es presa es baldio.
Creo que he visto una luz
al otro lado del rio.

Yo, muy serio, voy remando,
muy adentro y sonrio.
Creo que he visto una luz
al otro lado del rio.

 

Melodia este una din melodiile mele preferate all-time, din unul dintre filmele mele preferate, in care este cantata pe una dintre cele mai frumoase  scene. Imi da pur si simplu fiori. Filmul este Diarios de motocicleta cu Gael Garcia Bernal. In 2005 a fost nominalizat la Oscar pentru “Scenariu adapatat” si a castigat Oscarul pentru “Original song”, chiar melodia aceasta. O puteti asculta aici.

      

Hang-in-there kitty

      

O sa treaca si saptamana asta, o sa treaca, o sa treaca.
I just have to hang in there.
I’m a hang-in-there kitty

Imaginea de aici.

Info: Posterele astea cu sarmanele pisicute au aparut prin anii ‘70 ca parte a unei campanii motivationale, binenteles in USA.

Update: O parodie simpatica a acestui poster au facut-o The Simpsons in episodul “The Twisted World of Marge Simpson” cand Marge observa data copyright-ului si spune: “…determined or not, that cat must be long dead. That’s kind of a downer.”

Adevaratul timp

   

Adevăratul timp este un punct care se numeşte “acum”, înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.

definiţie de Ioan Gyuri Pascu in “În căutarea armoniei”

(Fara imagine de data asta, pentru ca nu stiu ce s-ar potrivi. Desi eu am impresia ca un cer albastru cu nori albi se potriveste la orice.  )

         

doar

    

Unele lucruri ma cuprind cu totul, cu totul. Stiti cum se infiltreaza fumul chiar si prin cele mai mici spatii? Asa. Poate fi orice lucru mic, ce devine senzatie si ma acopera cu totul, devine un nou strat de piele, transparent ca o esarfa si colorandu-ma usor. Tot ceea ce fac, spun sau gandesc apoi e sub influenta acestei senzatii.

 

Am uneori tendinta de a rupe bucati din oameni. Doar bucati si nesemnificative, intregul nu ma intereseaza. Atunci fotografiez maini si fulare inodate in jurul gatului si suvite de par fluturate de vant.

 

Cateodata am chef sa ascult Regina Spektor si doar Regina Spektor.

     

Foto de aici.

                  

Tricouri pentru toata lumea

           

             

Imi plac tricourile cu mesaj. Si chiar am multe idei si as putea gasi cate un mesaj potrivit pentru fiecare:

Pentru visatoare:

I’m the queen of wishful thinking
It’s magic , silly!
Music gets the best of me, but guess who gets the rest of me?

Pentru movie fans:

You can’t handle the truth
Everything happens for a reason
Goosfraba

Pentru rebele:

Life’s a bitch and then you die
Live together die alone
Don’t let the system get you down

Pentru pacifiste:

Make love not war

Pentru increzute:

I’m a genius!
Who needs money when you got good looks?

Pentru glumete:

Always talk to strangers, they have the best candy
With great power comes great responability
I love you because i’m high

Pentru deprimate:

i am jack’s wasted life
no face no name no number

 Pentru lenese:

I find nothing interesting before 1PM

If you don’t feel like it
you don’t have to do it
just leave a message on the phone
and tell them to screw it

Pentru mine:

Un tricou de la AIKO, daca fetele de la HotCity vor sa imi dea un premiu. Concursul este aici.

Update: Am castigat!

Astazi pe repeat

    

           

Oren Lavie – Her Morning Elegance

Sun been down for days
A pretty flower in a vase
A slipper by the fireplace
A cello lying in it’s case

Soon she’s down the stairs
Her morning elegance she wears
The sound of water makes her dream
Awoken by a cloud of steam
She pours a daydream in a cup
A spoon of sugar sweetens up

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes…
Nobody knows

Sun been down for days
A winter melody she plays
The thunder makes her contemplate
She hears a noise behind the gate
Perhaps a letter with a dove
Perhaps a stranger she could love

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes…
Nobody knows

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
Where people are pleasently strange
And counting the change
And She goes…
Nobody knows

         

De 2 zile l-am descoperit pe Oren si imi place la nebunie muzica lui. L-as asculta doar pe el. Oh, wait, chiar asta fac!

(Fac din cand in cand descoperiri de genul asta, un cantaret sau o formatie necunoscuti sau prea putin cunoscuti si care canta o muzica diferita, speciala. Ar intra cred in categoria blue in the cat. Sau era cat in the blue? )

Anyway, melodia de mai sus imi place tare mult si are si un videoclip foarte interesant; o puteti asculta si vedea aici. Site-ul lui Oren aici si il gasiti si pe MySpace.

Despre credinta

     

                

Cumva, cred cu tarie ca lucrurile se rezolva in the end. Cu tarie poate ca e mult spus, mai degraba cred asa, instinctiv, fara sa pun la indoiala lucrul asta, fara intrebari. Poate ca asa cred unii oameni in Dumnezeu. Eu nu stiu daca cred in ce cred.

 

Acum cativa ani, fara vreun motiv anume, a inceput sa mi se pare usor ridicola ideea de Dumnezeu, ideea ca El exista undeva sus, privindu-ne pe toti, dirijandu-ne viata intr-un fel. Priveam spre unde ar trebui sa fie, dar nu il vedem, nu il vedeam asezat pe vreun nor, nu il gaseam in mine, desi am scormonit adanc. Bisericile nu mai erau incarcate de prezenta Lui sau de prezenta a ceva pe care, cand eram mai mica, o simteam de la primii pasi. Tin minte, aveam cred 14 ani, am fost la Iasi, la moastele sfintei Paraschiva si plutea in acea biserica ceva greu de definit, aerul parea mai dens, mai moale, timpul parca nu se misca la fel, lumina se cernea. Am fost impresionata, miscata. Toti de acolo erau. Paseau incet, vorbeau in soapta. Poate asta simteam de fapt, emotia acelor oameni umplea locul. Dar simteam!

 

Am fost impresioanta si de manastirea de la Slatina, construita de Alexandru Lapusneanu. Era liniste si totul alb sau doar curat acolo, si maicutele erau tinere si frumoase si una dintre ele avea un zambet intr-adevar angelic pe chip, vorbind despre Lapusneanu (care era si unul dintre preferatii mei). Poate ca atunci asta m-a impresionat: frumusetea ei si faptul ca vorbea atat de frumos, cu afectiune, despre unul dintre ’sangerosii’ domnitori.

 

Un alt moment pe care mi-l amintesc e drumul printr-o padure de mesteceni, cred, la iesirea dintr-o alta manastire. Era o carare ingusta si lunga, strajuita pe margini de mesteceni uriasi, ce se inaltau drepti pana la cer. Mi se parea ca stiu ei ceva, ca tind spre ceva, ca e ceva dincolo de noi. Eram copii atunci, si parca am tacut toti deodata, simtind, din nou, ceva. Ma gandesc acum, poate era doar lumina si praful si verdele frunzelor si poate oboseala noastra… Dar atunci simteam ceva.

 

Acum, dupa cum se vede, gasesc justificari acelor emotii de atunci.

                   

 

copilarii

    

   

Mi-a venit asa un chef sa am 14 ani si sa iubesc ca la 14 ani. Nu imi amintesc prea bine cum era. Doar acea senzatie care ma cuprindea cu totul, cand doar el era important si fiecare mic gest era absorbit in fundul sufletului si notat in jurnale mici scrise cu pix rosu. Mi-e dor de acei ochi mari si dornici de a prinde tot si deschisi, deschisi spre lume si iubire. Mi-e dor de naivitate si entuziasm, mi-e dor de copilarii. Vreau sa am 14 ani si sa stau pe treptele unei scari cu el alaturi. Un el brunet, strengar si nestiind ca eu il iubesc cu toti cei 14 ani ai mei.

…

Azi nu fac nimic, he he he. N-ar trebui sa ma amuz. Dar chiar nu am chef si e ne-chef din ala linistit si fara remuscari. Asta pentru ca ma simt atat de bine, pentru ca e vara, am chef sa alerg si sa stau la soare, sa fac poze si sa beau limonada, am facut deja cerere de concediu pentru august si de trei nopti visez valuri si nisip. Imi place vara.

…

Si imi amintesc fragmente mici de fericire mica, atunci cand totul este la locul potrivit. Una din acele senzatii este:

Dimineata de august la mare, ultima zi pentru ca seara am tren spre casa, soarele deja fierbinte la ora aceea, dar in spatele casei e racoare si bine, mananc ce mi-a mai ramas din tot ce am avut, paine cu branza topita si cascaval, miroase a verde si putin a sare, miroase a vara si a mare si a libertate. E un loc, o amintire careia ii apartin.

      

School yard pick

In vara asta, Eurosport face un foarte interesant clasament al jucatorilor de fotbal. E de fapt un countdown al celor mai buni 50 de fotbalisti din lume in acest moment si ceea ce e interesant e felul in care acestia au fost alesi: un school yard pick, explicat pe indelete aici.

Mi se pare cea mai simpla metoda de a face o lista de genul asta: daca ai avea la dispozitie toti jucatorii din lume, pe cine ai alege primul? Dar al doilea, al treilea, etc?

In ceea ce ma priveste, prima alegere e evidenta Nici urmatoarele nu cred ca sunt prea greu de ghicit.

1. Raul Gonzalez Blanco
2. Steven Gerrard
3. Carles Puyol
4. Iker Casillas
5. Leo Messi
6. Kaka
7. Cristiano Ronaldo
8. Gennaro Gattuso
9. Philipp Lahm
10. Cesc Fabregas
11. Xavi
12. Fernando Torres
13. Pato
14. John Terry
15. Karim Benzema
16. Edwin Van der Saar
17. Sergio Aguero
18. Diego
19. Bastian Schweinsteiger
20. Gianluigi Buffon

Si daca as fi facut lista asta acum 5 ani sa zicem, ar fi fost in primii 10 alesi:

• Raul
• Pavel Nedved
• Frank De Boer
• Rivaldo
• Luis Figo
• Filippo Inzaghi
• Makelele
• Edgar Davids
• Alessandro Nesta
• Gianluigi Buffon

P.S. Eu i-am prezentat pe toti odata, Eurosport prezinta cate unul pe zi, pana pe 7 august. Pana acum au fost prezentati cei de pe locurile 33-50. For the record, acestia sunt:

33 – Esteban Cambiasso (Internazionale / Argentina)
34 – Robin van Persie (Arsenal / Netherlands)
35 – Alexandre Pato (Milan / Brazil)
36 – Giuseppe Rossi (Villarreal / Italy)
37 – Shay Given (Manchester City / Republic of Ireland)
38 – Karim Benzema (Lyon / France)
39 – Mohamed Aboutrika (Al-Ahly / Egypt)
40 – Nicolas Anelka (Chelsea / France)
41 – Vagner Love (CSKA Moscow)
42 – Tuncay Sanli (Middlesbrough / Turkey)
43 – Xabi Alonso (Liverpool / Spain)
44 – Alessandro Del Piero (Juventus)
45 – Juan Roman Riquelme (Boca Juniors)
46 – Julio Cesar (Internazionale / Brazil)
47 – Darijo Srna (Shakhtar Donetsk / Croatia)
48 – Bastian Schweinsteiger (Bayern Munich / Germany)
49 – Filippo Inzaghi (Milan)
50 – Robinho (Manchester City / Brazil)

Determinat sau imprevizibil

         

                

Credeti in destin? In lucruri predestinate sa se intample, care nu pot fi evitate, nu pot fi schimbate? Eu nu. Mi-e teama si imi pare trist. Care e rostul inevitabilului?

Traiesc de la o zi la alta, nestiind ce va aduce ziua de maine. Asa imi place. Nu mi-e teama de nesiguranta, ba dimpotriva,  ma entuziasmeaza imprevizibilul. 

Nu cred in things meant to be. Nimic nu e sigur, nici macar apusul soarelui in fiecare seara. Sau da, poate ca apune in fiecare seara, dar de fiecare data altfel. Ati vazut vreodata doua apusuri identice? Iubesc libertatea lucrurilor de a nu fi la fel.

Si iubesc liberul arbitru al clipei, care poate alege orice drum pe care sa porneasca de aici inainte.

Ar fi trista o viata in care am sti fiecare pas. Sau nu neaparat sa il stim, dar sa nu il putem influenta. Orice am face, sa fi fost deja programat? Nu as putea trai cu gandul asta.

Ma mandresc, poate mai mult decat e cazul, cu faptul ca am ajuns unde sunt si cine sunt prin mine insami. Toate deciziile pe care le-am luat pana acum, fiecare pas facut, fiecare drum ales si fiecare alt drum abandonat – m-au facut sa fiu cine sunt si sa am ce am. Si consider ca eu am facut asta, nu ca lucrurile au fost menite sa fie asa.

P.S. It’s choice – not chance – that determines your destiny.