September City

           

Summer’s almost gone

                                 

                      

                                

Accelerator

                  

Accelerator

                  

Exista lucruri, oameni, clipe care – dintr-o data – fac ca totul sa conteze. Sunt lucruri care, atunci cand le intalnesti, fac sa ti se accelereze bataile inimii. Poate fi o piesa de teatru, o intalnire neasteptata cu trecutul sau poate cu viitorul, o fraza citita intr-o carte, o coincidenta fericita sau o privire in care te-ai pierdut pentru o clipa… Si un lucru atat de mic intensifica tot ce inseamna viata si face ca totul sa capete sens. Culorile sunt mai intense, ploaia mai calda, drumul mai poetic, seara mai adanca. Tacerea mai mangaietoare, cuvintele mai tulburatoare. Iubirea mai puternica, tristetea mai melancolica. Tu insuti, mai frumos.

Un oras cu trandafiri

Braila, iunie 2009.

Noi, intr-un apus

  

    

A fost ceva… In aceasta inserare, in coborarea ei usoara, in soarele mare si rosu, in plimbarea mana in mana prin parc, in indepartari si apropieri, in aplecarea unui obraz asupra unui umar. Uneori am impresia ca privesc lumea din spatele unui val semitransparent…

       

Si a fost ceva in aceasta inserare, in tacerea si mirosul ei. A fost un strop de trecut, un trecut nu uitat, dar pe care timpul l-a facut sa-si piarda conturul. Si asa iti vezi imaginea prin timp, cu un contur dispersandu-se in tine, inca stiind cum ai fost, dar uitand cine ai fost, amintindu-ti doar fragmente mai colorate sau mai putin: iubirea aceea, jocurile acelea, cartile citite pe nerasuflate si povestile care prindeau viata printre gene cand paginile cartii se inchideau, descoperiri, intuitii ale unei existente ce nu putea fi negata, cautari, scormoniri in suflete si in oameni, entuziasmul care facea orice lucru mic sa fie cel mai important, dramatismul simpatic al naivitatilor…

   

Si nu mergem in cerc, nu, dar cateodata pasii nostrii ne aduc la o intersectie cu un trecut, cu o imagine distorsionata in oglinda si atunci ne oprim o clipa si ne zambim, timpul despartindu-ne, dar ceva de dincolo de timp unindu-ne, aceea constata, acel mugure care poarta uneori denumirea de suflet, care ramane in multe privinte neschimbat, ne zambim cu ‘te cunosc’ pe buze si pentru o clipa e un cerc complet inauntrul nostru. Pasim apoi mai departe cu zambetul nostru de copil pe buze, cu increderea ca pasii facuti au fost corecti si cu speranta ca ne vom mai intalni cu noi insine candva.

   

Spring time in the city

   

Springtime in the city
Always such a relief from winter freeze
The snow was more lonely than cold
If you know what I mean

Wordless Wednesday

   

Wordless Wednesday

   

Wordless Wednesday

Wordless Wednesday