o dimineata

Foto de aici

dimineata,
mi-am decupat cerul in forma ferestrei
(coincidenta desigur)
si am inceput sa-l pictez, din obisnuinta
albastru
cand ajunsesem pe la jumatate
mi-am amintit
‘ochii lui sunt caprui!’
si am pictat ce-a mai ramas
cu auriu

‘toate diminetile au miros de drum’
ii spuneam dorului somnoros din oglinda
dar, desi era de acord cu mine
ceva nu mi-a placut in tonul lui
si i-am intors spatele,
putin cam teatral

cu toate astea, nu s-a suparat
si si-a facut bagajele cu mine
ba chiar mi-a imprumutat si o valiza mica
pentru respiratiile si bataile de inimi care nu mai incapeau
in rucsacul meu
ce-i drept, si eu i-am dat o colivie
pentru porumbei lui calatori

apoi,
impreuna
am asternut un cearceaf
de praf
peste covor, birou si pat
peste fotolii, carti si telefon
peste computerul ce va ramane inchis
peste florile ce se vor ofili
peste oglinda ce va ramane neprivita
si peste tot ce s-a spus

dintr-un colt,
imbufnat,
ceasul ne privea cum plecam.

Un ciob albastru, pe care scrie dor

       

Vreau sa ma recunoasca.

Vreau sa-i fi fost dor de mine.

Vreau sa ma fi asteptat.

Vreau sa fie albastra, calda si mangaietoare.

Vreau sa imi ofere tipete de pescarusi dimineata.

Vant incurcat in par seara.

Soare arzator ziua.

Stele agatate in colt de cer noaptea.

Vreau sa o recunosc.

Vreau sa o mai iubesc.

 

Vreau sa tac adanc, drum lung, dimineti pe gene. Vreau albastru, vreau nisip. Vreau timp.

               

Foto de aici.

     

doar

    

Unele lucruri ma cuprind cu totul, cu totul. Stiti cum se infiltreaza fumul chiar si prin cele mai mici spatii? Asa. Poate fi orice lucru mic, ce devine senzatie si ma acopera cu totul, devine un nou strat de piele, transparent ca o esarfa si colorandu-ma usor. Tot ceea ce fac, spun sau gandesc apoi e sub influenta acestei senzatii.

 

Am uneori tendinta de a rupe bucati din oameni. Doar bucati si nesemnificative, intregul nu ma intereseaza. Atunci fotografiez maini si fulare inodate in jurul gatului si suvite de par fluturate de vant.

 

Cateodata am chef sa ascult Regina Spektor si doar Regina Spektor.

     

Foto de aici.

                  

Liquid

      

Foto de aici.

    

Am momente in care ma simt lichida. Dupa-amiaza de duminica, inceput de primavara, vant inca rece umfla perdeaua, capul meu pe umarul lui. Muzica suficient de departe incat sa nu-i aud cuvintele, ci doar sa ii simt ritmul curgand prin mine. Tacerea din jurul nostru nu apasa, ci mangaie. Vantul starneste un parfum usor, atingand buchetul de frezii aproape ofilite. Ochii inchisi isi impletesc genele. Am impresia ca din degetul mare al piciorului stang imi picura pe podea stropi mari de vopsea verde. E completare.

 

Citesc, din cand in cand, cuvinte care imi vorbesc: ma cuprind, ma zguduie, ma ravasesc, ma mangaie. Am deseori impresia ca ele, cuvintele ma inteleg pe mine, desi cel mai probabil eu le inteleg pe ele. Si cuvintele acelea, ale altora, ma ating pe mine si ma transforma. Sunt picaturi mici de ploaie, clade sau reci, care imi aluneca pe piele. Si picatura dupa picatura, cuvant dupa cuvant, am impresia ca eu insami ma transform intr-un intreg corp lichid, pregatita sa ma revars. E inspiratie.

 

Sunt melodii vechi. Le ascult de cele mai multe ori din intamplare, ma surprind intr-un maxi taxi aglomerat sau intr-o sambata dimineata monotona la servici. Ma cuprind cu versurile si muzica lor si le imbratisez la randu-mi ca pe-un prieten vechi. Si imi izvorasc in suflet amintiri ale altor timpuri, parfumul vreunei nopti, emotiile vreunei iubiri. Imi izvoraste, mic si linistit, un rau ce poarta in el toata copilaria. Si imi umple sufletul. E liniste.

   

Dreaming my life away…

    

eu vreau vara

     

Foto de aici. (E a mea, dar imi fac reclama )

Eu vreau vara, copii. Vara, vara – soare arzator ce topeste notiuni ca servici, ceas desteptator, taskuri, clienti, program. Soare ce topeste timpul si toate formele in care acesta e exprimat. Vreau umeri, umeri fierbinti, vreau piele rumenita, ulei de plaja si nisip, doar zgomotul valurilor si oboseala dulce din tot corpul cand in sfarsit pui capul pe o perna racoroasa mult dupa miezul noptii. Asta vreau. Acum!

…

I am happy si cant ‘here comes the summer son’ si ‘girls of summer’ si chiar chiar presimt vara, prieten vechi ce nu are cum sa se schimbe, pt ca nici eu nu m-am schimbat in privinta asta. In bratele ei zambesc fericita.

…

Melodii cu chef de vara:

- Aerosmith – Girls of Summer

- Texas – Summer Son

- Sheryl Crow – Soak Up the Sun

- Marques – Vajamos Companeros

- Las Ketchup – Asereje

- Inner Circle – Sweat

-

Sunteti invitatii mei sa completati lista.

  

Where I belong

Mi-e dor de mare in doua feluri, de-a lungul anului.

Primul e dorul care ma cuprinde de obicei la sfarsit de septembrie. E un dor galben linistit si resemnat; stiu ca nu o voi revedea curand. Anul trecut am fost norocoasa: am vazut-o in octombrie, albastra si linistita, intr-o zi plina de soare si am vazut-o in noiembrie, verde si furioasa, in ziua in care la mare a plouat si in orasul lasat in urma a nins.

Si apoi e dorul ce se strecoara dureros la inceput de mai. E nerabdare, e vis adanc, e dor de prietenul vechi a carui revedere o simti aproape.

Si au fost acum 4 zile de mai. Zile in care m-am plimbat pe tarmurile ei, prin locuri pe unde n-am mai fost. Am vazut-o de la mamaia pana la Cap Aurora. I-am vazut fetele si i le-am prins in fotografii.

M-am intors de la mare acum 2 zile, cu imagini si amintiri si dor inca si mai mare de timp si nisip si valuri. Am adus cu mine:

- Marea si culorile ei

- Soarele, un rasarit, un apus, lumina prinsa in stropi de apa

- Flori multe, si mai ales iubitii mei maci

- Pescarusi, dintre care unul prins intr-o fotografie perfecta (pe care o public, sper, cu acordul autorului )

- Singuratatea impacata a unei plaje pustii

-Si dor mult mult de umeri ingropati in nisip si timp fara nume sau numere.

Idle days

    

Foto de aici.

   

Sunt zile in care tacerea, revarsarea galbena a luminii si cararile familiare te fac sa numeri altfel clipele. Timpul capata consistenta moale a amintirii, usor insiropat de trecut. In acelasi timp, viitorul defileaza incet prin fata ferestrelor. Tragi cu ochiul catre el prin draperii albe si moi, dar nu indraznesti sa iti desprinzi mana din mana calda a prezentului.

Te uiti in oglinda si iti intalnesti ochii si vezi cum au inceput sa imprumute culorile altora.
Te plimbi printre cuvinte si iti dai seama ca uneori literele se leaga in alta parte.
Iti impletesti degetele cu o raza de soare si numeri firicele de praf care te ating in zborul lor.

Ritmul e cel al zilelelor cu zumzet de albine.
Racoarea e cea a aleii cu regina-noptii.
Dorul e cel al noptilor de vara, cu povesti spuse de vapoare.

Looking for the summer…

Dor de albastru

   

 Mi-e dor de vara, de vara adanca. De soare arzator si de dupa-amieze lenese. De mare si de picioare fripte de nisip. De timp fara ore, de vacanta mare. 3 luni de facut nimic, ce frumos era sa fiu copil!

Astazi pe repeat

 

Foto de aici.

Personal, când drama vieţii mă subjugă efemer,
Iau rapidul de Constanţa, s-o văd iarăşi, s-o văd pe Noros Cecer.
Ea, Noros Cecer turcoaica, cu ochi verzi şi umeri slabi,
Este astăzi vânzătoare la buticul, la buticul “Doi Kebabi”.
Dar pe vremea aia dulce, când ne tulburam cu “zarea”,
Ne plimbam ades pe plajă şi-ascultam cum muge marea.
Noaptea, după chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: – Cecer, draguţă, care-i visul vieţii mele?

Ea-şi punea pe umăr fruntea, alintându-se de dor,
Şi îmi suspina: “-Guriţă, spune-mi simplu, spune-mi simplu: Cecişor! “
Dar evenimente care nu am amintiri frumoase
Mi te-au luat din calea vieţii într-o zi, într-o zi Cecer Noroase.
Numai tu aveai ştiinţa să mă mângâi pe la tâmple
Şi să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntample,
Numai tu ştiai pe lume să spui “-Da!” atât de scurt
Şi să îmi aduci la vreme, dimineaţa, dimineaţa un iaurt.
Numai tu ştiai mai bine să mă mângâi pe la tâmple
Şi să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntample,

Dar, te-ai dus dulce minune, şi-a murit iubirea aia,
Care ne-a făcut celebri ani de zile la Mamaia
Şi degeaba-mi fac iluzii, şi degeaba azi disper
Căci rapidul de Constanţa nu mai duce, nu mai duce la Cecer
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă.

Mircea Vintilă – Noros Cecer

  (Deloc in ton cu vremea de afara, stiu. Dar cat dor de mare!…)

 

dor de primavara

   

Azi sunt copilaroasa si fericita, frematatoare si ghidusa si mai ales nerabdatoare. Sa il vad pe el, sa ne plimbam de mana prin oras, sa rad, sa fie soare, sa fac poze, sa vina primavara, sa vin caldura.

 

Am cheful asta nebun de a fi copil; e vorba de energia care prinde viata in mine odata cu primele raze de soare. Ma simt puternica, frumoasa, vie, simt ca pot face orice si ca o sa fac totul!

 

Vreau sa scap de hainele groase de iarna

vreau sa ma imbrac subtire si colorat

vreau sa prind culoare pe pielea alba pe care mi-o face iarna

vreau sa deschid ferestrele sa intre toata lumina in casa

vreau sa umfle vantul perdelele

vreau sa ies afara si sa simt vantul pe obraji si in par

vreau sa imi joace lumini si umbre pe fata si sa mi le prind pe rand in gene

  

     

Mi-e dor de picioare desculte si de fuste lungi inconjurandu-le

mi-e dor de mirosul si atingerea firelor de iarba

mi-e dor de lenevitul in parc, intinsa pe spate, privind norii

mi-e dor de ploi repezi si calde

mi-e dor de zile lungi si nopti luminoase

mi-e dor de nerabdarea de a calatori si de entuziasmul de a descoperi

mi-e dor de pozatul unei singure flori de liliac in mii de variante