Un ciob albastru, pe care scrie dor

8 08 2009
       
Vreau sa ma recunoasca.
Vreau sa-i fi fost dor de mine.
Vreau sa ma fi asteptat.
Vreau sa fie albastra, calda si mangaietoare.
Vreau sa imi ofere tipete de pescarusi dimineata.
Vant incurcat in par seara.
Soare arzator ziua.
Stele agatate in colt de cer noaptea.
Vreau sa o recunosc.
Vreau sa o mai iubesc.
 
Vreau sa tac adanc, drum lung, dimineti pe gene. Vreau albastru, vreau nisip. Vreau timp.
               
_Sea_flavour__by_Nonnetta
Foto de aici.
     




doar

22 07 2009
    
Unele lucruri ma cuprind cu totul, cu totul. Stiti cum se infiltreaza fumul chiar si prin cele mai mici spatii? Asa. Poate fi orice lucru mic, ce devine senzatie si ma acopera cu totul, devine un nou strat de piele, transparent ca o esarfa si colorandu-ma usor. Tot ceea ce fac, spun sau gandesc apoi e sub influenta acestei senzatii.
 
Am uneori tendinta de a rupe bucati din oameni. Doar bucati si nesemnificative, intregul nu ma intereseaza. Atunci fotografiez maini si fulare inodate in jurul gatului si suvite de par fluturate de vant.
 
Cateodata am chef sa ascult Regina Spektor si doar Regina Spektor.
     
About_a_girl_with_fire_hair_by_popieriniai
Foto de aici.
                  




Liquid

16 06 2009
      
d5c171b3d49266f2a24e6ebb42cc1b1b
Foto de aici.
    
Am momente in care ma simt lichida. Dupa-amiaza de duminica, inceput de primavara, vant inca rece umfla perdeaua, capul meu pe umarul lui. Muzica suficient de departe incat sa nu-i aud cuvintele, ci doar sa ii simt ritmul curgand prin mine. Tacerea din jurul nostru nu apasa, ci mangaie. Vantul starneste un parfum usor, atingand buchetul de frezii aproape ofilite. Ochii inchisi isi impletesc genele. Am impresia ca din degetul mare al piciorului stang imi picura pe podea stropi mari de vopsea verde. E completare.
 
Citesc, din cand in cand, cuvinte care imi vorbesc: ma cuprind, ma zguduie, ma ravasesc, ma mangaie. Am deseori impresia ca ele, cuvintele ma inteleg pe mine, desi cel mai probabil eu le inteleg pe ele. Si cuvintele acelea, ale altora, ma ating pe mine si ma transforma. Sunt picaturi mici de ploaie, clade sau reci, care imi aluneca pe piele. Si picatura dupa picatura, cuvant dupa cuvant, am impresia ca eu insami ma transform intr-un intreg corp lichid, pregatita sa ma revars. E inspiratie.
 
Sunt melodii vechi. Le ascult de cele mai multe ori din intamplare, ma surprind intr-un maxi taxi aglomerat sau intr-o sambata dimineata monotona la servici. Ma cuprind cu versurile si muzica lor si le imbratisez la randu-mi ca pe-un prieten vechi. Si imi izvorasc in suflet amintiri ale altor timpuri, parfumul vreunei nopti, emotiile vreunei iubiri. Imi izvoraste, mic si linistit, un rau ce poarta in el toata copilaria. Si imi umple sufletul. E liniste.
   
    




eu vreau vara

4 06 2009

     

All_Summer_Long_by_amma_lirio

Foto de aici. (E a mea, dar imi fac reclama :P )

Eu vreau vara, copii. Vara, vara – soare arzator ce topeste notiuni ca servici, ceas desteptator, taskuri, clienti, program. Soare ce topeste timpul si toate formele in care acesta e exprimat. Vreau umeri, umeri fierbinti, vreau piele rumenita, ulei de plaja si nisip, doar zgomotul valurilor si oboseala dulce din tot corpul cand in sfarsit pui capul pe o perna racoroasa mult dupa miezul noptii. Asta vreau. Acum!

I am happy si cant ‘here comes the summer son’ si ‘girls of summer’ si chiar chiar presimt vara, prieten vechi ce nu are cum sa se schimbe, pt ca nici eu nu m-am schimbat in privinta asta. In bratele ei zambesc fericita.

Melodii cu chef de vara:

- Aerosmith – Girls of Summer

- Texas – Summer Son

- Sheryl Crow – Soak Up the Sun

- Marques – Vajamos Companeros

- Las Ketchup – Asereje

- Inner Circle – Sweat

-

Sunteti invitatii mei sa completati lista.

  





Where I belong

26 05 2009

Mi-e dor de mare in doua feluri, de-a lungul anului.

Primul e dorul care ma cuprinde de obicei la sfarsit de septembrie. E un dor galben linistit si resemnat; stiu ca nu o voi revedea curand. Anul trecut am fost norocoasa: am vazut-o in octombrie, albastra si linistita, intr-o zi plina de soare si am vazut-o in noiembrie, verde si furioasa, in ziua in care la mare a plouat si in orasul lasat in urma a nins.

Si apoi e dorul ce se strecoara dureros la inceput de mai. E nerabdare, e vis adanc, e dor de prietenul vechi a carui revedere o simti aproape.

Si au fost acum 4 zile de mai. Zile in care m-am plimbat pe tarmurile ei, prin locuri pe unde n-am mai fost. Am vazut-o de la mamaia pana la Cap Aurora. I-am vazut fetele si i le-am prins in fotografii.

M-am intors de la mare acum 2 zile, cu imagini si amintiri si dor inca si mai mare de timp si nisip si valuri. Am adus cu mine:

- Marea si culorile ei

Picture 523

Picture 553

Picture 732

- Soarele, un rasarit, un apus, lumina prinsa in stropi de apa

Picture 294

Picture 288

Picture 285

- Flori multe, si mai ales iubitii mei maci

Picture 829

Picture 606

Picture 789

Picture 840

- Pescarusi, dintre care unul prins intr-o fotografie perfecta (pe care o public, sper, cu acordul autorului ;) )

Picture 563

- Singuratatea impacata a unei plaje pustii

Picture 532

-Si dor mult mult de umeri ingropati in nisip si timp fara nume sau numere.





Idle days

15 05 2009

    

idle_days_by_EmotionalRescue

Foto de aici.

   

Sunt zile in care tacerea, revarsarea galbena a luminii si cararile familiare te fac sa numeri altfel clipele. Timpul capata consistenta moale a amintirii, usor insiropat de trecut. In acelasi timp, viitorul defileaza incet prin fata ferestrelor. Tragi cu ochiul catre el prin draperii albe si moi, dar nu indraznesti sa iti desprinzi mana din mana calda a prezentului.

Te uiti in oglinda si iti intalnesti ochii si vezi cum au inceput sa imprumute culorile altora.
Te plimbi printre cuvinte si iti dai seama ca uneori literele se leaga in alta parte.
Iti impletesti degetele cu o raza de soare si numeri firicele de praf care te ating in zborul lor.

Ritmul e cel al zilelelor cu zumzet de albine.
Racoarea e cea a aleii cu regina-noptii.
Dorul e cel al noptilor de vara, cu povesti spuse de vapoare.

Looking for the summer…





Dor de albastru

14 05 2009

   

Picture 937

 Mi-e dor de vara, de vara adanca. De soare arzator si de dupa-amieze lenese. De mare si de picioare fripte de nisip. De timp fara ore, de vacanta mare. 3 luni de facut nimic, ce frumos era sa fiu copil!





Astazi pe repeat

19 02 2009

 

the_wave_ii_by_marielliott

Foto de aici.

Personal, când drama vieţii mă subjugă efemer,
Iau rapidul de Constanţa, s-o văd iarăşi, s-o văd pe Noros Cecer.
Ea, Noros Cecer turcoaica, cu ochi verzi şi umeri slabi,
Este astăzi vânzătoare la buticul, la buticul “Doi Kebabi”.
Dar pe vremea aia dulce, când ne tulburam cu “zarea”,
Ne plimbam ades pe plajă şi-ascultam cum muge marea.
Noaptea, după chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: – Cecer, draguţă, care-i visul vieţii mele?

Ea-şi punea pe umăr fruntea, alintându-se de dor,
Şi îmi suspina: “-Guriţă, spune-mi simplu, spune-mi simplu: Cecişor! “
Dar evenimente care nu am amintiri frumoase
Mi te-au luat din calea vieţii într-o zi, într-o zi Cecer Noroase.
Numai tu aveai ştiinţa să mă mângâi pe la tâmple
Şi să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntample,
Numai tu ştiai pe lume să spui “-Da!” atât de scurt
Şi să îmi aduci la vreme, dimineaţa, dimineaţa un iaurt.
Numai tu ştiai mai bine să mă mângâi pe la tâmple
Şi să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntample,

Dar, te-ai dus dulce minune, şi-a murit iubirea aia,
Care ne-a făcut celebri ani de zile la Mamaia
Şi degeaba-mi fac iluzii, şi degeaba azi disper
Căci rapidul de Constanţa nu mai duce, nu mai duce la Cecer
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Şi-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă.

Mircea Vintilă – Noros Cecer

  (Deloc in ton cu vremea de afara, stiu. Dar cat dor de mare!…)

 





dor de primavara

6 02 2009
   
Azi sunt copilaroasa si fericita, frematatoare si ghidusa si mai ales nerabdatoare. Sa il vad pe el, sa ne plimbam de mana prin oras, sa rad, sa fie soare, sa fac poze, sa vina primavara, sa vin caldura.
 
Am cheful asta nebun de a fi copil; e vorba de energia care prinde viata in mine odata cu primele raze de soare. Ma simt puternica, frumoasa, vie, simt ca pot face orice si ca o sa fac totul! :)
 
Vreau sa scap de hainele groase de iarna
vreau sa ma imbrac subtire si colorat
vreau sa prind culoare pe pielea alba pe care mi-o face iarna
vreau sa deschid ferestrele sa intre toata lumina in casa
vreau sa umfle vantul perdelele
vreau sa ies afara si sa simt vantul pe obraji si in par
vreau sa imi joace lumini si umbre pe fata si sa mi le prind pe rand in gene
  
picture-2288
     
Mi-e dor de picioare desculte si de fuste lungi inconjurandu-le
mi-e dor de mirosul si atingerea firelor de iarba
mi-e dor de lenevitul in parc, intinsa pe spate, privind norii
mi-e dor de ploi repezi si calde
mi-e dor de zile lungi si nopti luminoase
mi-e dor de nerabdarea de a calatori si de entuziasmul de a descoperi
mi-e dor de pozatul unei singure flori de liliac in mii de variante
                                                                                                          
     picture-221     picture-222
         




hai, iubim?

18 12 2008

  together_by_ti_dw

Foto de aici.

  Mi se pare ca timpul azi nu mai seamana a timp, seamana mai degraba a ploaie.

  Si ploaia subtire de azi seamana a timp; e poate chiar o ploaie de timp, da – o ploaie de 1 luna, doua, trei, cat iubirile noastre, mai stii?, iubirile noastre vechi, iubirile noastre consecutive, iubirile noastre stupide de copii stupizi, iubiri bolnave, iubiri fericite, iubiri care izbucneau in noi si intre noi, iubiri care ne inconjurau, iubiri care ne dadeau tarcoale, iubiri care ne pandeau, iubiri care ne atacau si care ne sufocau, iubiri care nu ne lasau sa respiram, iubiri pe care le respiram, iubiri pe care le tineam strans la piept, ca pe cel mai de pret lucru doar pana ne saturam de ele si le aruncam apoi in cel mai indepartat colt ca pe ultimul lucru, iubiri pe care le tineam ascunse in buzunare si de care ne rusinam, iubiri pe care le afisam cu mandrie pe steaguri inalte si din care ne faceam un titlu de glorie, iubiri pe care ni le disputam, iubiri de care tineam cu dintii, copii incapatanati si iubiri la care renuntam prea usor, copii lasi, iubiri de care fugeam si iubiri spre care fugeam, copii confuzi, iubiri confuze, in care intram fara sa stim cum si din care ieseam fara sa stim de ce, iubiri pline de intrebari, iubiri care ne oboseau, iubiri care ne inaltau, iubiri care lasau vanatai dureroase si cicatrici urate, iubiri care dispareau fara a lasa urme, iubiri dulci, iubiri crude, iubiri nebune, iubiri mari, iubiri mici.

  hai, iubim din nou?