Mai multe lucruri mici, aici.
Saturday morning, singura la birou, Bossa Nova curge frumos in boxe, usa e deschisa sa intre putina primavara, ganduri de fotografiat, in cana de ceai este plina cu Fanta (si eu nu vad nimic in neregula cu asta), nu am nimic de facut. Seamana cu una din acele ‘zile minunate’ vechi.
De la inceputul saptamanii ma chinuiam sa imi amintesc un site pe care gasisem eu niste mici minunatii. Nu reuseam sub nicio forma. It just came to me! Ironic, se numste Things We Forget.
E 20 februarie, ma simt in sfarsit! la inceputul unui drum care duce spre primavara. Port adanc dorul unor dimineti senine, copaci verzi si sacoul meu negru. Simt nevoia unei glastre cu narcise pe birou. Imi proiectez, iar si iar, imaginea unei intalniri in aer de seara albastra si mi-e dor de zgomotul pasilor alene prin parc.
Cand am chef de autoportrete alb-negru e clar ca ceva se schimba. Imi place un termen pe care l-am invatat de curand: emotional landscapes. Vreau sa locuiesc putin acolo.
La fel, cand am nevoie ca cineva (oricine) sa imi promita ceva (orice) e clar ca ceva se schimba.
Si am chef de Strwaberry Fields Forever, imi doresc Mecanica inimii de Mathias Malzieu si Oscar si Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt, mi-e dor de Inimi Cicatrizate si vreau sa ma pierd intr-un film adanc. Aceastea sunt cele 4 puncte cardinalo-culturale intre care imi fac culcus. Si cred ca toate acestea la un loc inseamna ceva.
P.S. Thank God for blue skies.
Caldura si intimitate. Zambete si rasfat. Copilarii. Timp.
Foto de aici.
Foto de aici.
Daca as putea picta totul in alb-negru, asta as face acum. Alb, negru si cat mai mult gri, in toate nuantele dintre inceput si sfarsit. Cateodata gasesc in imaginile aduse la cel mai simplu contrast o emotie mai mare decat in orice explozie de culori.
Uneori, cand ma trezesc dimineata nici prea devreme, nici prea tarziu, am impresia ca totul incremeneste pentru o secunda in tacerea lipsei de culori, intr-un gri ce acopera caldut clipa. La singular. Apoi, frematand, murmurand, griul se umple de culorile zilei si timpul incepe sa-si aminteasca numerele. Dar pentru putin, e doar gri.

Toamna oricum simplifica mult lucrurile. De multe ori, reduce totul la un singur numitor; toate sentimentele si clipele, cuvintele, muzica, se aduna toate in acelasi loc. Si se potrivesc atat de bine. Si asta se intampla mereu, doar in unele zile, la inceput de toamna.
Soundtrack-ul zilei de azi: playlist-ul meu pe youtube:


Foto de aici.
Horia Brenciu – Septembrie, luni
Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta,
Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Refren:
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum… septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni… septembrie, luni…
Te asezi langa mine si abia astepti sa-mi spui
Ca de azi pana maine e septembrie, e luni
Te privesc in tacere chiar atunci cand imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi..
Refren
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum… septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni… septembrie, luni…
Nopti si zile cu parfumul tau, acum, cand vara a trecut
N-au nevoie de cuvinte, nu, n-au nevoie… de cuvinte…
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi… septembrie, luni
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea… septembrie, lunï..
Refren
Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum… septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni… septembrie, luni…
Melodia aici.
Si alte melodii numai bune pentru un Autumn rainy day Soundtrack:
Comentarii recente