am tendinta de a reveni la ceva mai simplu. Sa ma debarasez de toate aceste lucruri inutile pe care le numesc cluster, in engleza, ca nu gasesc echivalent in romana. As vrea sa incerc o simplificare extrema, dar nu stiu de unde sa incep. Prea invalamasite sunt toate, si eu le las sa se adune… Cum imi e camera de dezordonata, cum mi-s sertarele de pline de hartii, asa mi-s si gandurile. Am senzatia ce sunt impinsa de la spate si eu tot incerc sa ma intorc, sa ma opresc, sa privesc in jurul meu, dar nu reusesc.
Inertia a devenit inamicul meu nr 1. Al tuturor, cred ca este, doar ca cei mai multi din jurul meu nu par sa constientizeze. Dar avem, cu totii, ora fixa la care ne trezim dimineata, de luni pana vineri/sambata, avem un serviciu la care ne indreptam ca roboti si unde, timp de 8 ore, rezolvam probleme, care desi sunt noi, nu par deloc diferite intre ele, raspundem la zeci de telefoane, trimitem sute de mail-uri si asteptam ziua de salariu. In week-end-uri iesim cu prietenii, bem o bere, radem, ne uitam la un film, si desi timpul asta e placut si relaxant, tot nu pot sa ma debarasez de senzatia de pilot automat.
Privesc pe fereastra si dau imbufnata vina pe vreme. Un soare stralucitor si temperaturi de peste 20 de grade ar crea cu siguranta o lentila de optimism prin care as privi la o lume ceva mai frumoasa.
Mai asteptam, mai asteptam, dar pana cand?
)
Comentarii recente