De iarna, de Craciun, de lucruri mici

 

 

Grecia: Halkidiki 2010: The Little Things

…

Archi

Tot Archi

Beggy - because she was a beggar

Iorgos aka George - we already miss him...

…

Cand ploua

….

Intr-o dimineata de iunie care seamana cu o dimineata de octombrie tarziu (minus copacii colorati), tot ce poti sa faci este sa te adapostesti in tine insuti ca intr-o camera calda si luminata. Te inconjori acolo de lumina galbena, de muzica plutitoare, de cuibaresti in pat cu o carte in mana sau incepi sa cauti prin sertarele trecutului.

scutur de praf sertarele
si incerc sa imi citesc privirea de azi
in oglinda trecutului

gasesc amintiri mici si julite in coate
amintiri mai mari si mai cochete
amintiri scrise cu pixul rosu si cu litere buclate
amintiri pastrate pe bilete vechi de tren

respir aerul verde dintr-o dimineata cu emotii de examen
respir fumul cu gust de vanilie dintr-o discoteca aglomerata
fredonez melodii imposibil de uitat

recit poezii care au lasat urme

imi impletesc panglicile fostelor iubiri
in jurul incheieturilor
si din saruturi vechi
imi fac cercei rotunzi

Sunt zile in care hainele trecutului imi sunt mici si ma strang. Sunt zile in care, din contra, imi par mari si ma incomodeaza tot ce am fost. Azi, acum, imi vin numai bine. Imi sunt dragi.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…

Minulescu, Acuarela.

Summer’s little gifts

The Magic Ring of Summer - I now have the power to make every day a Summer Day!

summer's sweet strawberries

din poveste

yummy

Think Pink. Wear Pink. Feel Pink.

where the sky is purple and the world is blury. that's where i wanna live.

little shining suns on an green sky

Mai multe lucruri mici, aici.

Semne de primavara

Nu afara, ci doar la mine in casa:

Crini

Primule

Trandafiri

Violete de Parma

Despre fotografie II

                              

Mi-e dor sa fac poze, dar mi-e teama ca nu voi mai sti. Mi-e teama ca nu voi avea inspiratie si mi-e teama ca daca voi gasi inspiratie, nu voi avea indemanarea sa imi realizez ideile. Mi-e teama sa nu pierd si asta.

                         

Ce imi place cel mai mult la fotografie este sa simt in ea idee. ‘Zvacnire’, autenticitate. Pentru mine e garantul calitatii. Nu neaparat originalitate, am vazut zeci de poze cu inel in carte, dar doar unele imi plac, doar unele imi transmit o emotie; cateva se detaseaza, restul fac parte din pluton. Delimitarea e, binenteles, subiectiva.

              

Imi plac de asemenea lucrurile mici privite adanc, clesti pe franghie, paginile unei carti, fire de telefon intersectandu-se, varfurile degetelor atat de aproape incat vezi celulele, intimitate, profunzime, detaliu. As vrea sa ma revars, stii cum? Peste toate lucrurile mici care inseamna ceva. Ba mai mult, peste toate lucrurile mici care ar putea insemna ceva.

                   

Iarna asta, am nevoie doar de timp si inspiratie. Pentru ca am deja camera!

                   

                    

P.S. ninge ninge ninge ninge

Mood (e mai difuz)

Foto de aici.

    

Drumuri, cladiri, culori, atingeri.

Nu e sau poate totusi e.

De dincolo de cerul gri si norii albi,

Ma gadila o raza de soare in palma.

Si o floare pe pervaz.

Nu chef, ci mood. E mai difuz.

Cand eram mica, decupam imagini frumoase din ‘Ioana’ si imi inchipuiam o viata de om mare. Acum o traiesc, cumva. Si adaug la favorite imagini de pe site-uri. Mda.

*

Sometimes we tiptoe. Sometimes we run. (thanks to: cherrypick)

Ane Brun e tocmai potrivita pt o seara de decembrie.

Si, daca iertati cliseul, ma duc sa aprind niste lumanari parfumate.

  

P.S. Imi fac culcus in weheartit.

  

toate lucrurile adunate

Foto de aici.

Pana la urma au vreun sens? Toate lucrurile astea adunate in mine? Toti acesti ani dupa ani in care am … ce am facut?… Ce altceva decat sa adun sentimente, cuvinte, intamplari, oameni, pareri si prejudecati, muzici, taceri, anotimpuri si iubiri – in ceea ce se numeste ‘experienta de viata’. Uneori ma simt ca un colectionar impotriva vointei mele.

Atatea melodii stiute pe de rost. Atatea versuri scrise pe foaie si pe suflet. Atatea imagini innodate intre gene, de neuitat. Atatea iubiri inventate si traite, demontate si parasite. Atatea lacrimi, desi ‘eu nu plang’. Atatea zambete, a atator prieteni. Le-am adunat pe toate, zi dupa zi, fara sa stiu prea bine de ce, uneori cu pasiune, alteori din inertie. Ce fac cu toate acestea?

Unde e locul lor? In mine, cu adevarat? Parte din mine, doar alte mici piese de puzzle. Mi-e greu sa vad imaginea completa acum. Le vad imprastiate, departe de orice mana bine-intentionata.

Mi se pare ca totul e provizoriu zilele astea. Temporar. Nimic nu are continuitate. Parca tot trecutul a fost pointless. E o stare noua, pentru ca eu sunt cea care spune(a) mereu: ‘Sunt ceea ce sunt datorita experientelor din trecut. Fiecare alegere pe care am facut-o la timpul ei - m-a adus aici, in acest moment, in aceasta forma.’ Imi gaseam identitatea in timpul adunat in mine si ma regaseam aceeasi in trecut, prezent, viitor. Eram si cine deja incetasem sa fiu, cumva.

Iar sentimentul asta de acum, al indepartarii de trecut, de toate lucrurile adunate, imi da, deodata, o senzatie de libertate nesperata, nedorita macar. E o detasare pe care, inevitabil, o resimt ca pe o pierdere.

Nu e atat o stare metafizica, cat concreta: Am cutii intregi cu decupari din reviste, caiete intregi cu fraze copiate din carti, versuri, cuvinte, teancuri de scrisori si vederi. Insemnau atat de multe acestea pentru mine inainte, acum inseamna toate un singur lucru: trecut.

Le-am adunat pe toate, cu entuziasm, si le-am pastrat tot timpul asta, cu drag. Le privesc acum de departe, dar nu le-as putea arunca, stiu – chiar daca nu mai ma reflecta pe mine cea de acum, o recunosc totusi pe fata din acele pagini. Si mi-e draga.

P.S. Iar daca au vreun sens toate aceste lucruri stiu prea bine. Raspunsul e atat de evident incat nici nu il mai scriu.

Foggy days

Imi plac atat de mult diminetile cu ceata deasa, care parca micsoreaza spatiul in care existi, te inchid intr-un glob alb si cumva, in ciuda frigului, te incalzesc. E un sentiment pe care eu il numesc, fara prea multa coerenta, sentiment de aproape.

Click pe foto pentru pagina autorului.

Bonus: black and white foggy squares by Hengki24:

Numai la inceput de toamna

      

Azi ma simt boema cum numai toamna.

Libera, zambitoare. E poate aerul rece din dimineata asta. E poate soarele care straluceste galben, indepartat. E poate cerul albastru, atat de curat. Sau miscarea lenesa a hanoracului meu cand imi misc mana. Sau reflexia mea in vitrine, din loc in loc.  

              

Mda, am o stare foarte buna azi. E fericire, frematare. Zambet.

E tare fain sa fac chestii interesante la servici, cu o cana de ceai cu lamaie alaturi si cu Katie Mellua pe fundal. Si sa fie vineri, mai ales. E tare fain sa fie vineri. Si toamna asta.

Toamna oricum simplifica mult lucrurile. De multe ori, reduce totul la un singur numitor; toate sentimentele si clipele, cuvintele, muzica, se aduna toate in acelasi loc. Si se potrivesc atat de bine. Si asta se intampla mereu, doar in unele zile, la inceput de toamna.

Soundtrack-ul zilei de azi: playlist-ul meu pe youtube:

    My playlist

…

P.S. Am descoperit ceva foarte frumos: ffffound.com. E un site numai bun pentru ‘colectionari’: imagini de pe flickr, postere, obiecte de decor, pretty little things.  Un mic preview: