Grecia: Halkidiki 2010: The Sea

…

…

Summer at the Sea

vs. Summer in the City

Kalimera!

Presentiment

             

          

Eu zilele astea ma transform. Sau ma caut. In orice caz, nu sunt eu, asa cum ma cunosteam. Si imi dau seama ca nu mai sunt eu, asa cum ma stiam, de ceva timp.

 

Schimbarea asta m-a luat pe neasteptate, desi ea a venit usor usor. Cum si de ce s-a intamplat nu stiu (desi e usor sa spun ‘EL’)

 

Si mai mult decat atat, am impresia ca sunt in fata unei usi intredeschise in spatele careia ma asteapta o revelatie (E si asta un fel de presentiment al toamnei).

 

Vara a parut scurta timp de 2 luni, dar saptamana trecuta timpul s-a revarsat generos si a umplut clipele. Si iata cum soarele galben de sfarsit de august imi face sufletul sa miroasa a toamna, iar primele frunze galbene care il filtreaza imi incarca palmele cu greutatea dulce a copilariei.

 

Si un drum nu tocmai lung, doar nou si flori nu tocmai frumoase, doar colorate ma fac sa zambesc cu zambet de copil si sa simt trecutul sub talpi, paradoxal.

 

Si da, m-am umplut de vara zilele astea. Doar timpul care nu-si numara pasii, doar soarele si tacerea din mijlocul valurilor, firele de nisip ce aluneca printre degete sau putine scoici adunate si uitate, doar un drum lung in zori de zi, gari pustii si luminoase, un popas usor confuz, o inserare, o plimbare, el… asta e vara.

 

Si o seara lunga si rece cu o patura calda pe umeri, povesti cu dramatisme de liceeni pe terase, o incheietura subtire si calda prinsa pe o trecere de pietoni, vant in par si Iris pe faleza, we live under the same sky cu 2 oameni despartiti, fiori ca la primul sarut cand de fapt e al o mie-lea, el… asta e toamna.

 

Vreau fotografii, odata cu toamna. Vreau unghiuri si ceruri deschise, vreau sharp si blur, vreau macro, vreau culori. Vreau sa creez. Vreau sa scriu, sa citesc, sa descopar, sa inventez.

 

Sunt cuprinsa de freamat, zambet, soare inca.

                      

Un ciob albastru, pe care scrie dor

       

Vreau sa ma recunoasca.

Vreau sa-i fi fost dor de mine.

Vreau sa ma fi asteptat.

Vreau sa fie albastra, calda si mangaietoare.

Vreau sa imi ofere tipete de pescarusi dimineata.

Vant incurcat in par seara.

Soare arzator ziua.

Stele agatate in colt de cer noaptea.

Vreau sa o recunosc.

Vreau sa o mai iubesc.

 

Vreau sa tac adanc, drum lung, dimineti pe gene. Vreau albastru, vreau nisip. Vreau timp.

               

Foto de aici.

     

copilarii

    

   

Mi-a venit asa un chef sa am 14 ani si sa iubesc ca la 14 ani. Nu imi amintesc prea bine cum era. Doar acea senzatie care ma cuprindea cu totul, cand doar el era important si fiecare mic gest era absorbit in fundul sufletului si notat in jurnale mici scrise cu pix rosu. Mi-e dor de acei ochi mari si dornici de a prinde tot si deschisi, deschisi spre lume si iubire. Mi-e dor de naivitate si entuziasm, mi-e dor de copilarii. Vreau sa am 14 ani si sa stau pe treptele unei scari cu el alaturi. Un el brunet, strengar si nestiind ca eu il iubesc cu toti cei 14 ani ai mei.

…

Azi nu fac nimic, he he he. N-ar trebui sa ma amuz. Dar chiar nu am chef si e ne-chef din ala linistit si fara remuscari. Asta pentru ca ma simt atat de bine, pentru ca e vara, am chef sa alerg si sa stau la soare, sa fac poze si sa beau limonada, am facut deja cerere de concediu pentru august si de trei nopti visez valuri si nisip. Imi place vara.

…

Si imi amintesc fragmente mici de fericire mica, atunci cand totul este la locul potrivit. Una din acele senzatii este:

Dimineata de august la mare, ultima zi pentru ca seara am tren spre casa, soarele deja fierbinte la ora aceea, dar in spatele casei e racoare si bine, mananc ce mi-a mai ramas din tot ce am avut, paine cu branza topita si cascaval, miroase a verde si putin a sare, miroase a vara si a mare si a libertate. E un loc, o amintire careia ii apartin.

      

eu vreau vara

     

Foto de aici. (E a mea, dar imi fac reclama )

Eu vreau vara, copii. Vara, vara – soare arzator ce topeste notiuni ca servici, ceas desteptator, taskuri, clienti, program. Soare ce topeste timpul si toate formele in care acesta e exprimat. Vreau umeri, umeri fierbinti, vreau piele rumenita, ulei de plaja si nisip, doar zgomotul valurilor si oboseala dulce din tot corpul cand in sfarsit pui capul pe o perna racoroasa mult dupa miezul noptii. Asta vreau. Acum!

…

I am happy si cant ‘here comes the summer son’ si ‘girls of summer’ si chiar chiar presimt vara, prieten vechi ce nu are cum sa se schimbe, pt ca nici eu nu m-am schimbat in privinta asta. In bratele ei zambesc fericita.

…

Melodii cu chef de vara:

- Aerosmith – Girls of Summer

- Texas – Summer Son

- Sheryl Crow – Soak Up the Sun

- Marques – Vajamos Companeros

- Las Ketchup – Asereje

- Inner Circle – Sweat

-

Sunteti invitatii mei sa completati lista.

  

Where I belong

Mi-e dor de mare in doua feluri, de-a lungul anului.

Primul e dorul care ma cuprinde de obicei la sfarsit de septembrie. E un dor galben linistit si resemnat; stiu ca nu o voi revedea curand. Anul trecut am fost norocoasa: am vazut-o in octombrie, albastra si linistita, intr-o zi plina de soare si am vazut-o in noiembrie, verde si furioasa, in ziua in care la mare a plouat si in orasul lasat in urma a nins.

Si apoi e dorul ce se strecoara dureros la inceput de mai. E nerabdare, e vis adanc, e dor de prietenul vechi a carui revedere o simti aproape.

Si au fost acum 4 zile de mai. Zile in care m-am plimbat pe tarmurile ei, prin locuri pe unde n-am mai fost. Am vazut-o de la mamaia pana la Cap Aurora. I-am vazut fetele si i le-am prins in fotografii.

M-am intors de la mare acum 2 zile, cu imagini si amintiri si dor inca si mai mare de timp si nisip si valuri. Am adus cu mine:

- Marea si culorile ei

- Soarele, un rasarit, un apus, lumina prinsa in stropi de apa

- Flori multe, si mai ales iubitii mei maci

- Pescarusi, dintre care unul prins intr-o fotografie perfecta (pe care o public, sper, cu acordul autorului )

- Singuratatea impacata a unei plaje pustii

-Si dor mult mult de umeri ingropati in nisip si timp fara nume sau numere.

Dor de albastru

   

 Mi-e dor de vara, de vara adanca. De soare arzator si de dupa-amieze lenese. De mare si de picioare fripte de nisip. De timp fara ore, de vacanta mare. 3 luni de facut nimic, ce frumos era sa fiu copil!

Turcia, asa cum am cunoscut-o

- Umbrele lungi si calde ale diminetii

- Dealuri verzi si cer senin

- Prima intalnire cu marea

- Moschee si ochiul lui Allah

- Plaja, plaja, plaja

 

- Dimineti

- Si inserari

 

- Dealuri de maslini

- Palmieri

- Si floricele

- Oameni

- Si multe multe steaguri

- Kusadasi, Bodrum, Marmaris – 2009

Mai multe fotografii: aici.