Bucuresti
6 10 2009
Inca de prima oara cand am fost in Bucuresti, impresia pe care mi-a lasat-o orasul a fost de distanta. Distanta intre locurile din oras in care trebuia sa ajung, distanta intre oameni. Oamenii… imi pareau atat de departe unul de altul, desi stateau toti adunati pe scaune de metrou. Imi pareau diferiti, atat de diferiti intre ei! Intr-un oras mic, oamenii se amesteca, seamana, au aceleasi gesturi. E senzatia unui mediu familiar. In Bucuresti, oamenii par ca traiesc izolati de cei din jur, fiecare in lumea lui, cu ziduri facute din paginile ziarului/cartii citite, din castile adancite in urechi. Iar orasul?… hmm… prima impresie a fost ca la intrare trebuia afisat mare: ‘Bine ati venit in Bucuresti! Scuzati dezordinea, suntem in constructie.’
Pe mine ma atrage necunoscutul mai mult decat orice, dar necunoscutul Bucuresti, la prima intalnire, nu m-a atras, ba din contra, m-a respins. Dar de atunci, au tot fost drumuri la Bucuresti, vizite scurte, de o zi-doua, care au facut lucrurile sa se aseze. Am inceput sa vad si eu – uneori – orasul in acea lumina boema care emana din articolele Simonei (careia, apropo, ii spun un ‘La multi ani’ intarziat.
)
Iar week-end-ul asta, un Bucuresti gri si amortit, un Herastrau sub ploaie, nenumarate drumuri cu metroul, adidasi uzi si esarfa stransa in jurul gatului – m-au facut sa simt (poate doar putin din) farmecul sau. Duminica cred ca m-am indragostit putin de strazile Bucurestiului (pentru ca strazile sunt lucrul cel mai frumos dintr-un oras, cred eu). Bine, poate o contributie a avut-o si faptul ca m-am plimbat cu iubirea de mana.






P.S.1 ‘Fotografiile’ aste au o poveste!!…
P.S.2 ‘Cat la sanse suta de ploaie?’
Comentarii : 5 Comentarii »
Etichete Bucuresti, bucuresti toamna, city life, herastrau, oras, ploaie
Categorii : Bucuresti, Calatorii, My pics, People, Toamna, rainy day
A simti
18 08 2009
Comentarii : Lasă un comentariu »
Etichete a simti, cuvinte, intensitate
Categorii : People, cuvinte
Privind oamenii
3 02 2009

Foto de aici.
Oamenii fac lucruri incredibile.
Oamenii iubesc, sufera, isi pun intrebari. Canta, scriu poezii si construiesc lucruri. Navigheaza pe internet, au vieti reale si virtuale. Vand, cumpara lucruri, vorbesc, tac, se grabesc. Asteapta. Rad, sunt incruntati, sunt indiferenti, sunt indurerati. Sunt singuri sau impreuna. Cauta pe cineva, asteapta pe cineva, fug de cineva. Se ascund, se dezvaluie. Oamenii numara: ore, iubiri, bani, kilometri parcursi, examene, restante, lucruri de facut intr-o zi, lucruri de facut intr-o viata. Oamenii uita unele, oamenii nu pot uita altele. Uneori aceleasi. Oamenii cauta fericirea, in multe forme (si cate forme diferite pot fi!) Oamenii creeaza, distrug, ignora. Oamenii ranesc si vindeca. Oamenii urasc (urasc cu adevarat?), oamenii iubesc (da, stiu asta!). Oamenii viseaza (Oare toti viseaza? Da, trebuie sa da! Nu-mi pot imagina un om fara un vis.) Oamenii isi traiesc viata intre coordonate bine definite sau isi traiesc viata fara limite impuse. Oamenii pierd si castiga in fiecare zi ceva, altceva, oamenii se joaca si se lupta. Oamenii pornesc razboaie si incheie armistitii. Oamenii privesc lucrurile in fata sau inchid ochii, cu teama sau indiferenta.
Oamenii seamana si sunt diferiti.
Oamenii iubesc, sufera si iubesc din nou.
Oamenii, mii de oameni, merg pe aceleasi strazi in fiecare zi, spre destinatii diferite. Mii de oameni cu mii de vieti.
oamenii sunt tulburatori.
Comentarii : 7 Comentarii »
Etichete a privi, ce vezi, diferente dintre oameni, oameni, sentimente
Categorii : People
ciudatenii insirate si timpuri diferite
22 12 2008
Cateodata, cand citesc ceva ce imi place foarte mult, si sunt intrerupta de vreun telefon sau altceva ce nu suporta amanare, cand ma pregatesc sa revin la activitatea anterioara – ma gandesc confuza cateva clipe, nestiind daca inainte citeam sau scriam.
Imi place cand se amesteca in mine cuvintele altcuiva.
Demult, scriam in caiete colorate primite de la prieteni care stiau cat imi placeau caietele colorate, ca sunt facuta din cateodata si uneori.

Comentarii : 1 comentariu »
Etichete anotimp, caiete vechi, carti, cercel, cuvinte, prieteni, Timp, violet, vis
Categorii : Imperfection, My pics, People, Timp, amintiri, cuvinte, fericire, vise
despre cristian
9 12 2008
Iar am probleme cu definitiile. Mereu am avut mereu; se pare ca se agraveaza. Ma incurc intre cuvinte, sensuri si iubiri.
Se aduna multe lucruri intr-un loc si, plecand de la ceva, ajung la cu totul altceva. Si asa am ajuns cumva la Cristian, plecand spre altundeva. De Cristian ma tem; intotdeauna m-am temut. Ma sperie siguranta si vehementa lui si in mod ciudat ma sperie si vulnerabilitatea pe care si-o arata uneori. Cumva, el si cand e vulnerabil e vehement. Nu ii pot spune nimic, imi taie orice replica cu acel zambet cinic.
Cristian e omul care a tras concluziile proprii despre viata. E omul care a privit in profunzimea lucrurilor si stie din ce sunt facute. E omul pe care il doare ce a vazut si e cel care se simte jignit de ‘inocenta’ celorlalti. E omul care isi doreste din toate puterile sa se fi inselat si a carui mare drama este ca nu gaseste pe nimeni cu argumente suficient de puternice impotriva teoriilor lui, astfle incat sa fie si el convins de contrariul.
L-am admirat mereu, fara sa il cunosc cu adevarat. Nu ne intalnim des, nu pastram legatura; dar am avut intotdeauna discutii interesante. Mi-ar placea sa il ‘demontez’, sa ii vad fetele diferite ale personalitatii. Eu cred ca toti oamenii sunt un puzzle ce poate fi desfacut in bucatele de forme diferite. Cristian imi pare un bloc de piatra. Nu il pot vedea si nu l-am vazut niciodata altfel decat este. Si de asta mi-e teama: cum poate fi atat de constant? Stiu ca e ceva dincolo, dar mi-e imposibil sa vad ce.
Cristian si cand isi pune intrebari parca da defapt raspunsuri. De unde aceasta incapatanare?
Comentarii : Lasă un comentariu »
Etichete a cauta, a privi, oameni, personalitate
Categorii : People
nimicuri
31 10 2008Nu mai deosebesc lucrurile. Ziua de azi nu imi pare cu nimic diferita de cea de ieri. Timpul nu e deloc greu de convins sa stea pe loc. Nu imi gasesc tonul zilele astea, parca cuvintele se aseaza mereu intr-o ordine fortata, fie ca sunt ale mele, fie ca sunt ale altora.
Ma pierd prin urbanisme, citind cuvintele altora. Ma indepartez de mine. Mi-s straina, mi-s departe. Iar am chef de rupt timpul in doua ca pe o foaie de hartie.
Desi…
Nu am chef azi
Nu am chef de nimic
Nici sa cant cantecul asta.
Gabs e in faza de ascultat Guns’n'Roses pe repeat. Da, Gabs e o figura!
Dupa ce termin de citit un blog cap-coada, am senzatia ca ma despart de un prieten; ca am ajuns intr-o statie si trebuie sa cobor. Si imi dau seama cu tristete ca e aceeasi statie de unde am si urcat. Apoi imi spun ca nu cunosc pe nimeni atat de adanc si de plictisitor cum ma cunosc pe mine. Uh.
Astia sunt prietenii aia de o clipa, cu care te innozi si pe care poate ai vrea sa ii cunosti.
Sau poate ca nu conteaza nimic din toate astea.
Sau poate ca lumea altor oameni e grozav de diferit schitata sau poate ca a lor e de-a dreptul conturata.
Sau poate ca totul e doar reflexie.
Foto de aici.
Sau poate ar trebui sa fac din nou mai multe poze. Sa ma torn toata intr-o imagine, decupata sau intreaga sau mazgalita sau patata de cafea.
De parca nu stiu deja ca nu trebuie sa fie perfect ca sa fie bine.
Comentarii : 2 Comentarii »
Etichete fotografie, nu am chef azi, oamenii si lumile lor, ordine fortata, prieteni de o clipa, reflexie, timp statator
Categorii : Create, Imperfection, People, Thoughts, Timp
Diferitul
30 10 2008
Cautand mereu cu febrilitate ceea ce mie imi lipseste, mi se intampla deseori sa gasesc in altii exact aceleasi lucruri care si mie imi prisosesc. E familiarul meu, oglindit in cel ce imi apare in fata. In intalnirile cu astfel de oameni am acel sentiment al drumului de intoarcere acasa. De multe ori ma intorc apoi la mine cu un zambet, spunandu-mi ‘Te cunosc de undeva.’
Da, sa vad ca o piesa din puzzle-ul meu se potriveste si in puzzle-ul altcuiva ma face fericita. Ma intreb, atunci de ce mai caut cu atata incapatanare diferitul? Nu de putine ori am fost dezamagita de acesta cand l-am intalnit.
Nu vreau sa generalizez, in egala masura am fost si placut surprinsa de descoperirile noi. Si atunci, daca balanta nu e inclinata decisiv in nicio parte, de ce mereu la intrebarea ‘Ce cauti?’ raspund: Noul!
E vorba de oameni si de locuri, doua coordonate ale lumii oricui; lucruri in care te poti pierde sau te poti regasi.
Comentarii : 4 Comentarii »
Etichete cautari, diferitul, locuri, noutate, oameni
Categorii : Imperfection, Love, My pics, People, Thoughts












comentarii recente