

Hai sa mergem undeva sa vedem toamna.


Hai sa mergem undeva sa vedem toamna.


Let’s leave this city behind

Sa ne facem aripi din frunze


Sa ne topim in inserari


Hai sa ne-acoperim de galben


Imagini ale toamnei trecute, pentru ca momentan sunt camera-less.
P.S.:
- Am pierdut toamna…
- Lasa, ca o sa mai fie toamna!
- Da, dar abia la anul…
Inca de prima oara cand am fost in Bucuresti, impresia pe care mi-a lasat-o orasul a fost de distanta. Distanta intre locurile din oras in care trebuia sa ajung, distanta intre oameni. Oamenii… imi pareau atat de departe unul de altul, desi stateau toti adunati pe scaune de metrou. Imi pareau diferiti, atat de diferiti intre ei! Intr-un oras mic, oamenii se amesteca, seamana, au aceleasi gesturi. E senzatia unui mediu familiar. In Bucuresti, oamenii par ca traiesc izolati de cei din jur, fiecare in lumea lui, cu ziduri facute din paginile ziarului/cartii citite, din castile adancite in urechi. Iar orasul?… hmm… prima impresie a fost ca la intrare trebuia afisat mare: ‘Bine ati venit in Bucuresti! Scuzati dezordinea, suntem in constructie.’
Pe mine ma atrage necunoscutul mai mult decat orice, dar necunoscutul Bucuresti, la prima intalnire, nu m-a atras, ba din contra, m-a respins. Dar de atunci, au tot fost drumuri la Bucuresti, vizite scurte, de o zi-doua, care au facut lucrurile sa se aseze. Am inceput sa vad si eu – uneori – orasul in acea lumina boema care emana din articolele Simonei (careia, apropo, ii spun un ‘La multi ani’ intarziat.
)
Iar week-end-ul asta, un Bucuresti gri si amortit, un Herastrau sub ploaie, nenumarate drumuri cu metroul, adidasi uzi si esarfa stransa in jurul gatului – m-au facut sa simt (poate doar putin din) farmecul sau. Duminica cred ca m-am indragostit putin de strazile Bucurestiului (pentru ca strazile sunt lucrul cel mai frumos dintr-un oras, cred eu). Bine, poate o contributie a avut-o si faptul ca m-am plimbat cu iubirea de mana.






P.S.1 ‘Fotografiile’ aste au o poveste!!…
P.S.2 ‘Cat la sanse suta de ploaie?’

Foto de aici.
Bob Marley – Sunshine Reggae
Give me give me give me just a little smile
That’s all I ask of you
Give me give me give me just a little smile
We got a message for you
Sunshine sunshine reggae
Don’t worry don’t hurry take it easy
Sunshine sunshine reggae
Let the good vibes get a lot stronger
Give me give me give me just a little smile
That’s all I ask of you (is that too much?)
Give me give me give me just a little smile
We got a message for you
(Join the)sunshine sunshine reggae
Let the good vibes get a lot stronger
Sunshine sunshine reggae
Don’t worry don’t hurry take it easy
Sunshine sunshine reggae
Let the good vibes get a lot stronger
Get a lot stronger Let the good vibes get a lot stronger (x7)
Melodia aici.
O stare de chill, amestecata cu o usoara durere de cap, totul acoperit de ceata subtire de azi dimineata. Luni, toamna.
You Are Your Favorite Sweater |
|
A certain smell or feel in the air can take you back to your childhood. Autumn is a important time for you.You enthusiastically greet each fall. You are excited to wear heavier clothes and curl up under a blanket. Autumn reminds you of a simpler time with being back at school, halloween costumes, and hot chocolate. And it all starts with your favorite sweater. |

Toamna oricum simplifica mult lucrurile. De multe ori, reduce totul la un singur numitor; toate sentimentele si clipele, cuvintele, muzica, se aduna toate in acelasi loc. Si se potrivesc atat de bine. Si asta se intampla mereu, doar in unele zile, la inceput de toamna.
Soundtrack-ul zilei de azi: playlist-ul meu pe youtube:

comentarii recente