Summer’s almost gone

                                 

                      

                                

Invitatie la plaja

     

3. 3 zile pana la concediu. 1-2-3.

Mi-e  dor de 3 lucruri: mare, soare si nisip. Nimic original, dar nimic mai frumos.

Si tot gandidu-ma la mare, mi-am zis ca n-ar fi rau sa preiau de la HotCity leapsa cu ‘Invitatie la plaja’. Ca prea se potriveste.

Plaja mea preferata e aceasta:

Frumos, nu? Plaja se numeste, evident, Shipwreck Beach si este in gloful Navaggio din insula Zakynthos, Grecia. Vasul, care transporta tigari si alcool de contrabanda,  a naufragiat in 1983, din cauza furtunii.

Peisajul e superb, de pe plaja vezi doar o infinitate albastra-turcoaz, culoarea specifica a apelor golfului, iar la orele pranzului devine aproape verde. Nisipul e alb si fin, unde mai pui ca plaja este foarte intima, pentru ca se poate ajunge acolo doar cu vasul.

Daca ajungi pe plaja dimineata devreme, inaintea celorlalti turisti, ai sentimentul unui inceput de lume.

And now, if you excuse me, ma duc sa ma uit la fotografii din vacanta in Zakythos, ca  mi s-a facut dor. Ma anuntati daca castig?

copilarii

    

   

Mi-a venit asa un chef sa am 14 ani si sa iubesc ca la 14 ani. Nu imi amintesc prea bine cum era. Doar acea senzatie care ma cuprindea cu totul, cand doar el era important si fiecare mic gest era absorbit in fundul sufletului si notat in jurnale mici scrise cu pix rosu. Mi-e dor de acei ochi mari si dornici de a prinde tot si deschisi, deschisi spre lume si iubire. Mi-e dor de naivitate si entuziasm, mi-e dor de copilarii. Vreau sa am 14 ani si sa stau pe treptele unei scari cu el alaturi. Un el brunet, strengar si nestiind ca eu il iubesc cu toti cei 14 ani ai mei.

…

Azi nu fac nimic, he he he. N-ar trebui sa ma amuz. Dar chiar nu am chef si e ne-chef din ala linistit si fara remuscari. Asta pentru ca ma simt atat de bine, pentru ca e vara, am chef sa alerg si sa stau la soare, sa fac poze si sa beau limonada, am facut deja cerere de concediu pentru august si de trei nopti visez valuri si nisip. Imi place vara.

…

Si imi amintesc fragmente mici de fericire mica, atunci cand totul este la locul potrivit. Una din acele senzatii este:

Dimineata de august la mare, ultima zi pentru ca seara am tren spre casa, soarele deja fierbinte la ora aceea, dar in spatele casei e racoare si bine, mananc ce mi-a mai ramas din tot ce am avut, paine cu branza topita si cascaval, miroase a verde si putin a sare, miroase a vara si a mare si a libertate. E un loc, o amintire careia ii apartin.

      

eu vreau vara

     

Foto de aici. (E a mea, dar imi fac reclama )

Eu vreau vara, copii. Vara, vara – soare arzator ce topeste notiuni ca servici, ceas desteptator, taskuri, clienti, program. Soare ce topeste timpul si toate formele in care acesta e exprimat. Vreau umeri, umeri fierbinti, vreau piele rumenita, ulei de plaja si nisip, doar zgomotul valurilor si oboseala dulce din tot corpul cand in sfarsit pui capul pe o perna racoroasa mult dupa miezul noptii. Asta vreau. Acum!

…

I am happy si cant ‘here comes the summer son’ si ‘girls of summer’ si chiar chiar presimt vara, prieten vechi ce nu are cum sa se schimbe, pt ca nici eu nu m-am schimbat in privinta asta. In bratele ei zambesc fericita.

…

Melodii cu chef de vara:

- Aerosmith – Girls of Summer

- Texas – Summer Son

- Sheryl Crow – Soak Up the Sun

- Marques – Vajamos Companeros

- Las Ketchup – Asereje

- Inner Circle – Sweat

-

Sunteti invitatii mei sa completati lista.

  

Where I belong

Mi-e dor de mare in doua feluri, de-a lungul anului.

Primul e dorul care ma cuprinde de obicei la sfarsit de septembrie. E un dor galben linistit si resemnat; stiu ca nu o voi revedea curand. Anul trecut am fost norocoasa: am vazut-o in octombrie, albastra si linistita, intr-o zi plina de soare si am vazut-o in noiembrie, verde si furioasa, in ziua in care la mare a plouat si in orasul lasat in urma a nins.

Si apoi e dorul ce se strecoara dureros la inceput de mai. E nerabdare, e vis adanc, e dor de prietenul vechi a carui revedere o simti aproape.

Si au fost acum 4 zile de mai. Zile in care m-am plimbat pe tarmurile ei, prin locuri pe unde n-am mai fost. Am vazut-o de la mamaia pana la Cap Aurora. I-am vazut fetele si i le-am prins in fotografii.

M-am intors de la mare acum 2 zile, cu imagini si amintiri si dor inca si mai mare de timp si nisip si valuri. Am adus cu mine:

- Marea si culorile ei

- Soarele, un rasarit, un apus, lumina prinsa in stropi de apa

- Flori multe, si mai ales iubitii mei maci

- Pescarusi, dintre care unul prins intr-o fotografie perfecta (pe care o public, sper, cu acordul autorului )

- Singuratatea impacata a unei plaje pustii

-Si dor mult mult de umeri ingropati in nisip si timp fara nume sau numere.

Idle days

    

Foto de aici.

   

Sunt zile in care tacerea, revarsarea galbena a luminii si cararile familiare te fac sa numeri altfel clipele. Timpul capata consistenta moale a amintirii, usor insiropat de trecut. In acelasi timp, viitorul defileaza incet prin fata ferestrelor. Tragi cu ochiul catre el prin draperii albe si moi, dar nu indraznesti sa iti desprinzi mana din mana calda a prezentului.

Te uiti in oglinda si iti intalnesti ochii si vezi cum au inceput sa imprumute culorile altora.
Te plimbi printre cuvinte si iti dai seama ca uneori literele se leaga in alta parte.
Iti impletesti degetele cu o raza de soare si numeri firicele de praf care te ating in zborul lor.

Ritmul e cel al zilelelor cu zumzet de albine.
Racoarea e cea a aleii cu regina-noptii.
Dorul e cel al noptilor de vara, cu povesti spuse de vapoare.

Looking for the summer…

Dor de albastru

   

 Mi-e dor de vara, de vara adanca. De soare arzator si de dupa-amieze lenese. De mare si de picioare fripte de nisip. De timp fara ore, de vacanta mare. 3 luni de facut nimic, ce frumos era sa fiu copil!