Imi plac atat de mult diminetile cu ceata deasa, care parca micsoreaza spatiul in care existi, te inchid intr-un glob alb si cumva, in ciuda frigului, te incalzesc. E un sentiment pe care eu il numesc, fara prea multa coerenta, sentiment de aproape.

Click pe foto pentru pagina autorului.

Bonus: black and white foggy squares by Hengki24:

Ma uitam zilele trecute la trailerele filmelor ce vor fi lansate in curand, incercand sa descopar ceva proaspat si bun de vazut. Si ma gandeam si la cele deja lansate anul acesta (si vazute). Inevitabil, a venit intrebarea: Is Hollywood out of ideas?

Cel putin anul asta, se pare ca a fost anul sequel-urilor. Pentru ca, de la actiune la animatii si la comedii dubioase, am fost nevoiti sa ne ‘delectam’ cu:

• Crank 2
• Terminator: Salvation
• X-Men Origins: Wolverine
• The Fast and the Furious IV
• Harry Potter and the Half Blood Prince;
• Ice Age: Dawn of the Dinosaurs
• Pink Panther 2
• Angels and Demons
• Night at the Museum: Escape from the Smithsonian
• Transformers: Revenge of the Fallen
• Final Destination 4D

Sa nu uitam, binenteles, everybody’s favourite, never ending horror movies series:

• Saw VI
• Halloween 2

Si, fara sa fie sequel-uri, nici despre vreunul din urmatoarele filme nu se poate spune ca a adus ceva nou:

• Bride Wars
• Mall Cop
• Taken
• New In Town
• He’s Just Not That Into You
• The Hangover
• Confessions Of A Shopaholic
• Echelon Conspiracy
• Watchmen
• The Edge of Love
• I Love You, Man
• Sin Nombre
• 17 Again
• Ghosts Of Girlfriends Past
• Drag Me To Hell
• The Proposal

Chiar nu mai are nimeni o idee noua, sau un fel nou de a spune o poveste? Sau pur si simplu they stick to what they know sells? Doar asa se explica Harry Potter 6 si saga Twillight si a nu-stiu-cat-a comedie romantica cu Renee Zelleweger in care joaca exact acelasi personaj. (Macar Renee mi-e simpatica, nu ca vesnic tulburata Katherine Heigl).

Eu inteleg ca e usor sa dai publicului ce stii ca va consuma, dar please, give us some credit! We might find something else interesting, too.

P.S.1. Ma amuza foarte mult originalitatea afiselor comediilor romantice. Pe voi nu?

BONUS: The original one?

P.S.2  ’It is better to fail in originality than to succeed in imitation.’ (Herman Melville)

It comes a time in everyone’s life when they have to listen to the entire Travis discography. Mine was tonight.

Una dintre tehnicile mele preferate in fotografie e cea din titlu: bokeh. Suna cam ciudat, nu?

Ce este, mai exact? Pai, termenul ‘bokeh’ defineste modul in care sunt redate in fotografie planurile mai apropiate si respectiv mai indepartate decat planul asupra caruia s-a facut focalizarea. Notiunea este de ordin calitativ si reflecta modul in care privitorul se comporta fata de reprezentarea planurilor neclare in fotografie.

Definitia de aici, unde gasiti si alte detalii tehnice si nu numai. Binenteles ca efectul de bokeh poate fi obtinut atat prin setari ale camerei, cat si prin prietenul photoshop sau alte programe de acest gen.

Termenul, care mie imi place tare mult cum suna, este de origine japoneza („bo-ke”) si inseamna ‘neclar’, ‘confuz’. Varianta in limba engleza, bokeh, a fost folosita pentru prima data in 1997, pentru a sugera pronuntarea corecta si a ramas varianta ‘oficiala’.

Acest gen de fotografie e foarte popular; pe flickr exista un grup numeros care acorda bokeh-ului o atentie speciala in traditionalul HBW: Happy Bokeh Wednesday. (Bine, sunt muuult mai multe grupuri de bokeh-lovers pe flickr. Search away!)

Mie imi place pentru starea de ‘visare’ pe care o da fotografiilor; pare o alta realitate, o ‘indepartare familiara’. Fotografia de mai sus e a mea , iar mai jos cateva exemple de bokeh care imi plac:

Click pe fiecare fotografie in parte pentru pagina fotografului.

Foto de aici.

Vreti sa va spun ceva? Eu am fost un copil naiv si visator. Si apoi o adolescenta-copil rea si visatoare. Bine, am fost multe: fericita, visatoare, romantica, deprimata, melancolica, speriata, retrasa, zambitoare, cinica, tacuta, curioasa, dezamagita, mincinoasa, tradata, tradatoare, dramatica (dupa cum se vede), rebela, prietenoasa, incapatanata, absurda, ambitioasa, rascolitoare, lenesa, indiferenta. Ca oricine. Am fost on the top of the earth si apoi ghemuita in cel mai ascuns cotlon. Si din nou. Am plans si am ras si am iubit cu incrancenare si cu entuziasm si cu naivitate, inevitabil. In toate felurile. Am ranit si am fost ranita, am uitat si am fost uitata. Am pastrat si sunt pastrata, stiu, prin sertarele cuiva. Am visat, incredibil de mult. M-am inconjurat de vis, fantezie, viata perfecta si am tras incet incet de visele mele pana au devenit realitate. Si apoi mi-am faurit altele pe care cu aceeasi incapatanare si insistenta le-am visat si transformat. Si iarasi.

Si au fost si zile in care, copilul devenit adult s-a trezit speriat, nemaiputand sa viseze cu ochii deschisi; zile in care, exagerand realitatea, nu gaseam locul sa ma ascund de ea. Si cu aceeasi indarjire am rezistat si-am cautat pana mi-am regasit visele.

Si au fost si zile in care mi-am dat seama ca si visele netransformate in realitati sunt frumoase. Sunt delicate si deloc efemere, devin chiar eterne pastrate in spatele pleoapelor, in varfurile degetelor, aproape atingandu-le cu adevarat, dar not quite.  

Acum, visele rareori mai prind forma concreta in spatele pleoapelor. Acum visele sunt ceata usoara ce ma inconjoara de fiecare data cand inchid ochii. Acum, visele sunt mici, incalcite printre gene, stralucind in ochi intredeschisi.

P.S. Stiti de proiectul Alexandrei Sandu, daydreamers? Imi pare atat de cald, intim si inspiring! In cuvintele ei:

“Mi-am imaginat o colectie de ganduri frumoase sterpelite de la oameni relaxati… mi-am imaginat culorile vii, pleoapele inchise peste visele lor, izolandu-i de galagia de afara – clipele in care nu mai exista materie asa cum o stim si fiecare isi dizolva grijile, nelinistile si dorintele intr-o liniste frumoasa, numai a lui.”

Foto de alexunu. Site-ul proiectului aici.