• 2-0 e cel mai periculos scor.
• Ocaziile se razbuna.
• Mingea e rotunda.
• A fost jumatate de penalty acolo.
• Mingea nu a vrut sa intre.
• Si-au dorit mai mult victoria.
• Publicul a fost al 12-lea jucator.
• Fotbalul e un joc intre doua echipe, dintre care castiga intotdeauna nemtii.

Ma pregatesc de Campionatul European. Voi tine cu Romania, Spania, Cehia si Polonia

Mai este fix 1 luna. Counting days.

 Busteni.

Padurile sunt pline de flori.

Cascada Urlatoarea.

Undeva prin paduri…

Sus, la varful Omu.

Langa Sfinx.

Castelul Peles.

Ploaia aprinde culorile.

Drumul de intoarcere. (Can’t stop taking pictures. )

Mie imi place Romania. Voua? Fotografiile sunt facute la Busteni si Sinaia - doua locuri dragi si cunoscute, pe care insa imi face mereu placere sa le reintalnesc. Dar pentru anul asta vreau si locuri noi; in plan sunt: Sibiul, Sighisoara si… nu stiu, oriunde in alta parte Mi-ar placea sa am timpul sa descopar locuri frumoase, necunoscute de multa lume…

De-abia astept vara, zilele lungi, lumina si cheful de plecat aiurea…

- Daca eu spun nu si tu spui da, care dintre noi castiga?

Eu am spus ca eu castig. Tu ai spus ca pierdem amundoi.

Poate ca ai dreptate de data asta. Dar, lucky us, nu avem multe de pierdut.

O melodie care imi place mult: aici - People in Planes - Pretty Buildings. (Trebuie sa imi fac cont pe trilulilu.) Trebuie sa fac multe lucruri.

Ciudat ca toate lucrurile m-au asteptat acasa. Toate lucrurile de facut, de gandit, de asezat in ordine - m-au asteptat cuminti 3 zile, in casa goala. Le-am gasit asezate care pe fotolii, care pe canapele, plictisite si ele, asteptand sa vin si sa deschid usa la balcon si sa le iau pe rand, pe fiecare, sa le scutur de praf si de taceri si sa le gasesc locul.

Si cu tine ce fac?

P.S. Nu gasesc o imagine care sa descrie cum ma simt.

Poza de aici

zgomotul valurilor negre si muzica hipnotizanta

un dans ciudat al unor oameni care nu pot sa danseze

lumina alba, puternica, direct deasupra Evei, singura

scartaitul scenei

umbrele capetelor oamenilor din fata mea, inclinandu-se

parfumul discret al baiatului de langa mine, fosnetul umerilor lui

rasul isteric al lui Quintonce

poeziile Isei

zambetul lui Ernest

“cicatricile sunt tesuturi insensibile la frig, la cald si la durere”

si, mai mult decat orice, derularea peisajului prin fereastra trenului pe drumul care il duce pe Emanuel la Berck…

dar…

“renunt chiar si la placerea de a scrie, cand e vorba sa ma scufund in vise”…

 ___

E vorba de piesa “Inimi cicatrizate”, jucata la teatrul Maria Filotti din Braila primavara trecuta. Asa ma face teatrul sa simt. M-am bucurat sa vad ca site-ul teatrului functioneaza. Il puteti vizita aici.

De când mă ştiu sunt în căutarea libertăţii… sau a unui lucru pe care nu-l cunosc şi pe care nu ştiu să-l descriu, şi atunci îl numesc libertate.

Poza de aici.

Every morning I wake up with this feeling, with this… sensation… And I don’t know what it is. Am I hungry? Am I sick? Am I sad? And then I realized. I’m just lonely.

E bine sa plangi, uneori… (Mai ales daca esti demachiata )

- Do you wanna scream?
- No.
- Do you wanna jump?
- No.
- Then fight. Fight!

Poza de aici.

Wake up early. Dimineata cu miros de cafea si de aer rece si de drum si de fete sterse de ploaie… Si cerul alb, si vântul rece pe obraji, si cap plecat pe mâna, si gând departe-departe, la dimineti grabite, ochi somnorosi si timp de mult pierdut…

Blogul Anei a implinit 1 an si citind-o ma gandeam cum trece timpul prin noi, lasand urme, schimbandu-ne.

Unde eram eu acum 1 an? Browsing browsing prin calculator si gasim:

         It’s another way to get through the day…
       Not missing him, not knowing him… he is too far, just too far away… 
       Mint. Mi-e dor de el… de el si te mine, de zilele si noptile impreuna, de vocea lui, de rasul lui… de cum imi spunea el numele… de grija lui pt mine… (era grija?…) :))
       Mi-e dor sa-l am aproape… mi-e dor sa fiu importanta pt el… mi-e dor sa exist pt el…
       Vreau doar sa se gandeasca la mine…

        write down all the things that you’d like to be
       write down all the things that
       you don’t believe
       write down all the places you’d like to see
       write down anything that you want
       is yesterday, tomorrow, today?
       is nothing gonna change the way? 
                                                                                                      2007

Mda, mi-aduc aminte. Eram intr-un proces intens de dezindragostire.

Acum 2 ani:

        O dimineaţă cenuşie în care m-am simţit departe de toate. But in a good way. Distanţată puţin. Şi liniştită puţin. Ca şi cum aş fi scăpat de o grijă. Recul.
       O zi cu zâmbet amar. Rainy sky, grey clouds, dichin’ school comes natural…. Not in the mood… feeling blue… black finger nails… bitter thoughts…
       Şi afară tună şi e pe cale să izbucnească o furtună… outside & inside…

        All this talk of getting old
      It’s getting me down my love
      It’s getting me down my love
      Like a cat in a bag, waiting to drown
      Like a cat in a bag, waiting to drown
      This time I’m comin’ down
                                                                                                         2006

Fiecare zi are o coloana sonora pt mine

 Acum 3 ani scriam scrisori:

        As vrea sa-ti spun cum ma simt. As vrea sa stii cum ma simt, sa simti si tu acelasi lucru si sa-mi spui ce e. Caci nu stiu.
       Si soarele, care s-a ascuns de mine cand aveam nevoie de el si a aparut cand renuntasem. Plecam trista, cu vantul impletit in par si el ma privea gol, nerecunoscandu-ma. Aveam in fata  drumul lung si dureros de intoarcere…Eram suspendata undeva intre tine si mine, ma simteam suspendata intre noi doi… Fara sa ma gandesc insa vreo clipa la tine… Ma simteam doar straina mie, straina lui, straina… chiar si tie… Incet-incet, soarele a inceput sa zambeasca campului tremurator de verde si galben, si incet-incet am inceput sa zambesc si eu.
      Acum sunt acasa, desculta si cu sufletul deschis si tremurator. Palpaitor. Si clipesc incet si respir usor si privesc in fata ziua.
      Sunt fericita si trista, iubitule. Poate ca e teama ceea ce simt.
      Aceasta scrisoare n-are nici rost, nici sens. Iart-o. N-aveam de ce sa iti scriu, n-aveam nici ce sa iti scriu. Ti-am scris doar pentru ca mi-e teama si simt ca am gresit.  N-are rost sa te sarut, L.
                                                                                                         2005

Ma opresc aici, pentru ca daca vreau sa merg si mai departe in trecut, va trebui sa incep sa rasfoiesc caiete ratacite prin sertare.

Poza de aici.

Oare cum sună sufletul meu? Oare dacă l-ar mângâia cineva, ar vibra? Ca andaluzele corzi de guitara… Oare dacă l-ar cuprinde cineva în căuşul palmelor, ar lua forma acelor mâini? Şi oare dacă, într-o clipă de neatenţie, l-ar scăpa printre degete, s-ar sparge când ar atinge pământul? Sau s-ar spulbera în vânt, ca fire galbene de nisip…

Cold morning, dar plina de lumina. Miroase a amintirea zapezii si a ploaie verde de primavara. (N-o sa spun ca miroase a inceput de drum ) Zambetul meu e insotit de voci calde: Mika, Jarvis Cocker, Joss Stone, Paolo Nutini, Robbie Williams, Corinne, Norah Jones…

And I want to wake up with the rain
Falling on a tin roof
While I’m safe there in your arms

E o liniste… asa o liniste… o liniste de copil mic privind pe balcon…

Si singurul sunet e amintirea pasilor tai. 

Si apoi pasii tai.