Devotament?

18 02 2008

Ma uimesc de multe ori oamenii devotati. Nu devotati, nu e cuvantul potrivit. Oamenii dedicati, poate… Sau mai bine oamenii ‘prezenti’. Da, asa e cel mai bine spus. Oamenii ‘prezenti’ tot timpul intr-un loc, langa un om, aproape de o idee sau de un argument.

Mai bine explicat cu un exemplu: de cate ori imi vizitez un prieten gasesc la el o anumita persoana, sau aflu ca doar ce a plecat, sau soseste dupa ce plec eu. E mereu ‘acolo’, langa el, mereu aproape, mereu aceeasi.

Sau: este o persoana pe care nu o intalnesc prea des, dar cand se intampla sa fim in acelasi loc, vorbind despre una, despre alta, ea ajunge sa vorbeasca mereu despre acelasi lucru, mereu cu aceleasi argumente, cu aceleasi cuvinte.

Nu e obositor, e uimitor pentru mine. Sa ai o idee sau o persoana careia sa i te dedici in asa masura, sa dai impresia ca e cel mai important lucru pentru tine, sa fiu mereu ‘prezent’ alaturi de acel lucru, acel om… Ma uimeste, acest joc al prezentei.

Jocul meu e unul al absentei, mai degraba… sau, hai, al unei alternari intre cele doua. Am obiceiul sa ‘dispar’ uneori de langa oameni dragi; de cele mai multe ori fac lucrul asta fara sa imi dau seama. Dar imi place sa imi dau timp sa-mi fie dor de ei, sa le dau timp sa le fie dor de mine.

Si cu lucrurile care imi sunt dragi la fel: sunt saptamani in care nu scriu un cuvant, in schimb fac mii de fototgrafii, sunt week-end-uri in care nu fac nimic altceva, doar joc tenis, sunt zile in care nu vad niciun film. Iarasi, imi dau timp sa mi se faca dor de un lucru, ca apoi sa-l pot savura cu atat mai mult.

La fel si cu lucrurile in care cred. Cateodata cred cu ochii inchisi si cu mainile inclestate in ceva, alteori las acea credinta in urma, voit sau nu. Va veni timpul cand ma voi intoarce din nou la ea, si voi crede chiar mai mult.

Dar sunt si oameni care cred tot timpul in acelasi lucru, fara sa-si dea voie sa-l uite, macar putin. Sunt oameni care raman toata viata langa aceeasi persoana, fara sa priveasca mai departe.

E poate un lucru bun, e poate chiar cum spuneam la inceput, devotament… Dar nu pot sa nu ma gandesc ca poate e teama, ignoranta sau slabiciune. Sau dependenta.


Acțiuni

Information

One response

3 03 2008
anaAyana

Este impresionant cum cred unii oameni în ceva fără a se îndoi măcar o clipă. De fapt chiar asta le dă puterea de a continua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: