Ganduri pe shuffle

3 03 2008

sbr.jpg 

see.breathe.reach.

Sunt altele locurile prin care ma invart zilele astea. Sau orele astea, sau clipele astea, nu stiu – timpul se pierde cumva in ghemul mic ce-l port in piept. Nu stiu daca e tot rosu, nu ii mai stiu culoarea.

E iarasi un timp de alunecare, dar fara ratacire. Un mic cerc, un mic ghem, iarasi. Nu ii stiu culoarea, nu ii stiu consistenta. Doar forma. Si faptul ca nu doare, desi apasa, si ca nu il pot atinge, desi e aproape, si ca nu il pot defini, desi ii simt gustul. Amarui si familiar. Ciudat, cumva asta e gustul sperantei pentru mine.

Gandurile sunt puse pe shuffle [__________] Falling slowly – Fill in the blanks. :))

I don’t know you
But I want you
All the more for that
Words fall through me
And always fool me
And I can’t react

I let things happen again. I don’t know… if it’s a good thing or a bad thing. I can’t seem to be able to remember what happens when I do this. :)) It’s funny, but I really don’t.

Chiar uit unele lucruri, pur si simplu, se pierd cumva din mine, le ratacesc in afara mea.

Vreau. Sa vorbesc despre el, sa ma gandesc al el, sa ma infasor cu el, cu cuvintele lui, cu gandul ca el se gandeste la mine. M-a facut fericita. Nu o data. Ma face fericita. Si nu mi s-a parut. Am crezut ca mi s-a parut.

A fost acea privire, mi-o amintesc. O privire scurta, alunecand, ca mea. Cred ca joaca si el acelasi joc, la fel de instinctiv si inconstient ca si mine, la fel de inutil.

Cred ca lucrurile astea mici or sa ma omoare pe mine. Lucrurile astea mici pe care le vad sau nu le vad, mi se par sau nu mi se par, le uit sau le pastrez o vesnicie, infasurandu-ma cu ele si distorsionandu-le.

Sunt sigura ca exagerez si ca totul este de fapt cu totul altfel decat cred eu. (Ceea ce binenteles e o contradictie: Daca eu cred ca lucrurile sunt altfel decat cred, cum sunt lucrurile? Cum cred sau altfel decat cred? :))) (Pentru ca daca sunt altfel decat cred, atunci sunt exact cum cred. Get it? =)))

(Nu mai spun SO ON :))), dar cercurile astea dubioase nu ma lasa sa fac nimic imprevizibil. De aici rezulta, binenteles, faptul ca o sa fotografiez apusul in fiecare seara, orinde m-ar prinde acel ceas, spre amuzamentul celor care se intampla sa fie pe langa mine. Rezultatul secundar este, bineneteles, faptul ca o sa ma opresc intr-o zi, fie din lipsa de curaj, fie din tristete, fie din plictiseala. Oricum, previzibil.

Some more songs, please!😉

Joey never met a bike that he didn’t wanna ride
and I never met a Toby that I didn’t like
Scotty liked all of the books that I recommended
even if he didn’t I wouldn’t be offended

Si are vreun rost sa pun aici poze cu a new scottish (I think) crush sau poate cu cateva favourites de pe deviant? No… dar poate are rost sa pun aici trei versuri fara sens:

Mâinile tale erau galbene

Când te-am văzut ultima oară

Era primăvară, binenţeles.

Nu stiu ce inseamna. Uneori obosesc in a cauta de sens. Mi se pare inutil, not rewarding. Ce daca descopar un sens? Nu ma alina, nu ma intregeste. Imi gasesc locul mai mult in non-sens si in cotidian zilele astea. Cotidian inseamna alunecarea printre oameni.Am obosit in a defini. In a cauta, in a visa, chiar si in a crea uneori. Nu e lipsa de inspiratie, e lipsa de… De. De o vocala. Vocala U.

Ma joc uneori, dar si joaca asta e dirijata din spate, cumva.

Vreau sa rad sincer. E o mare dorinta. Dar vreau sa rad intr-un fel anume, nu-l definesc pentru ca nu stiu si pentru ca am obosit. Dar il voi recunoaste cand il voi simti pe buze.

Si cumva, gandul tot la el aluneca, de ieri, ca demult. Nu stiu, dorul de el e o prezenta. E ceva ce umple camera si gandul, la el. Nu stiu cum, e ca un balsam (Gizas! :S). E usor. Si ma opresc aici cu adjectivele, bine poate doar unul in plus: ne-real. It’s all in my head and who knows what stupid new thing I could imagine I have in my chest.

Time to stop now and see some useless tv series with heroes and a boy-genius.

A few more droplets:

– mister pds or whatever is on and I know I’m a poser

– it’s nice to shuffle your thoughts

– e prea mult ‘eu’ in tot acest loc cu cuvinte

– I’m a poser again

– eu ma ascund si de degetele mele

– si ma povestesc si lor (culorile difera intotdeauna)

– o poezie sau nu?

Bine, hai.

Şi am uitat că ochii tăi sunt negri
Şi am uitat că părul tău e vânt
Şi am uitat că dimineaţa
Mă sărutai încet pe gât

Şi am uitat parfumul umărului tău
Şi am uitat căldura pernei tale
Şi nu mai ştiu cum îmi spuneai „Iubito”
Şi am uitat cum atingeai chitara

Şi am uitat şi mâna ta întinsă
Spre-al meu obraz… şi cum mă sărutai
Şi nu mai ştiu dacă tu ai plecat
Sau eu – într-o zi – nu te-am mai inventat…

Imi place.

Cred.


Acțiuni

Information

4 responses

4 03 2008
anaAyana

Frumoasă poezia din final! Merită memorată, măcar ultima strofă😀 ca să ştiu sigur că o ţin minte.

10 03 2008
JustASmile

ce ciudat ca prin toata aceasta dorinta de a nu mai defini, ajungi sa definesti totul mai bine decat daca ai intentiona poate sa o faci.
nu avem nevoie de definitii, avem nevoie de viata.
asta e definitia, totul e viata.

10 03 2008
ammelie

Poate ca, de cate ori incercam sa definim ceva, nu avem cum sa nu fim putin stangaci, putin subiectivi, putin restrictivi. De aceea, cred, cand lasam lucrurile sa se intample, intelegem mai mult decat cand stam sa le analizam. Poate…

10 03 2008
ammelie

Ana, curios este ca am uitat multe lucruri, dar nu si poezia🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: