Poezie

17 03 2008

 page6try.jpg

Prima poezie pe care am scris-o. Eram mica (12-13 ani), aveam un caiet mare (studentesc), eram la tara, in fata casei, era primavara si ploua.

Cerul pictat în acuarele
Poartă amprenta unei mâini rele
Care cu nici un preţ n-a vrut
Să dăruiască un sărut
Cerului mut.

Dupa ce am scris-o in caiet, o picatura mare de ploaie a cazut chiar pe randurile abia scrise, mazgalind putin foaia.

Mi se parea cel mai frumos lucru.

Eram mica si priveam lumea cu ochi mari.

🙂


Acțiuni

Information

8 responses

18 03 2008
JustASmile

Mie inca imi place sa privesc lumea cu ochi mari.

18 03 2008
ammelie

Si mie. Doar ca nu mai are chiar acelasi farmec ca pe atunci.

19 03 2008
JustASmile

Fiecare clipa are farmec.
Stateam azi si asteptam sa apara culoarea verde pe ecranul semaforului ( semaforul adaposteste un triunghi amoros al culorilor ) si in timp ce asteptam, am vazut cum trecea autobuzul pe care eu trebuia sa il iau pentru a ajunge acasa si intr-un final l-am pierdut pentru ca semaforul inca nu lasase verdele sa iasa la iveala. Si atunci, mi-am dat seama ca nu are rost sa ma grabesc. Sa ajung unde? Pasi mici… Mai bine, savurez fiecare clipa in voluptatea ei.
Bineinteles ca nu mai are acelasi farmec ca atunci, ca inainte pentru ca timpul nu se repeta; 2 obiecte, 2 situatii, 2 sentimente nu sunt niciodata la fel, sunt asemanatoare, congruente, dar nu la fel, astfel incat ajungem la propozitia mea initiala:
Fiecare clipa are farmec.

19 03 2008
ammelie

Insist: nu are acelasi farmec ca atunci. Are alt farmec.😛

20 03 2008
JustASmile

Era imposibil sa aibe acelasi farmec.

27 03 2008
thejackofdiamonds

simpla…romantica si profunda…si imaginatia unui copil…probabil, copil e putin spus. Ce faceam eu cand aveam 12 ani?aaa…a da, desenam! : )

pe curand.

27 03 2008
ammelie

Stii ce e ciudat? Am uitat majoritatea poeziilor pe care le-am scris in timp, sunt pastrate prin rafturi, dar de multe ori, cand le gasesc – le citesc ca si cum ar fi prima data.

In schimb, aceasta prima poezie o stiu pe de rost, sau mai degraba cum spun englezii „by heart”. Tocmai pentru ca e asa de simpla si naiva, cum eram si eu la 12 ani🙂

28 03 2008
thejackofdiamonds

cunosc sentimentul. tin minte ca odata cand imi faceam curat prin rafturi am dat peste un desen mai vechi…de care uitasem…si cand l-am privit iar m-am emotionat. atunci am observat cat de mult am progresat🙂

pe curand.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: