intrebari potrivite

31 03 2008

 picture-30-martie-2007-153.jpg

Ma gandesc la ce stiu cu adevarat. Ma gandesc, incercand sa-mi dau seama ce stiu cu adevarat. Daca stiu ceva cu adevarat. Si nu cred ca stiu nimic, cel putin nimic important.

Nu stiu ce anume a declansat cautarea asta de certitudini. O cautare tacuta si impacata, nu febrila si panicata. Nici nu e o cautare de fapt, e doar un sentiment difuz, un gand subtire amestecandu-se cu toate celelalte, acoperindu-le cu o usoara ceata ca cea care cuprinde muntii la ora sase seara intr-o zi de sambata oarecare.

E un gand subtire ca un fum de tigara care face timpul sa se dilate, si aduna multe ore intr-o singura clipa si multe ganduri intr-unul singur, si multe imagine in doar una. E o incercare de a aduce totul la un numitor comun. La o constanta sau poate chiar la o definitie, pana la urma, desi acum chiar nu e o chestiune de definitii. Ci de intrebari si de raspunsuri. Si de aici totul poate incepe.

De fapt totul a inceput cu acest drum si cu incalcirea care sunt. Cu emotiile si cuvintele si imaginile luate prizoniere si kilometrii alergand sub noi – si toate astea adunandu-se si invartindu-se si schimbandu-se si amestecandu-se intre ele pana cand ramane doar un singur lucru.

Acel lucru e dorul de el. Familiar si necunoscut in acelasi timp. Ca si el pentru mine. Sunt lucruri vechi: numele locului unde el este acum, vocea mea spunand numele lui, un baiat care avea ceva din zambetul lui pentru mine, un loc care lui i-ar placea. Atat de scurte aceste fragmente, si prezenta lui mai slaba ca de obicei. Dar totusi putin din el cu mine.

Si totusi n-am dorit sa-l chem prea mult, nu am vrut sa mi-l amintesc, deja mi-e greu sa o fac, l-am uitat in atat de multe feluri. O singura imagine mai puternica, asa cum nu l-am vazut, dar asa cum stiu ca ar fi: acolo sus, intins pe pietre, jucandu-se cu tigarea, cu fumul ridicandu-se usor, acel miros familiar si acel zambet subtire si cald.

Si alt lucru care se impleteste cu clipele ce trec, o carte care nu mi-a placut la inceput, dar care pe sfarsit se deschide in raspunsuri si intrebarile potrivite si in posibilitatile lui dumnezeu si in cate lucruri stii si nu stii.

Si sa simti aerul acela rece pe obraji, si sa fii acolo sus si sa nu ai nevoie de nimic altceva, doar pacea unui varf de munte, doar alb si albastru si soare. Si sa cutreieri ore intregi prin padure, sa te doara fiecare muschi din corp, sa te opresti o clipa sa te odihnesti si sa auzi dintr-o data clopotele unei biserici indepartate si sa iti dai seama ca esti singur – inconjurat doar de linistea copacilor si ciripitul pasarilor si de posibilitatea unei credinte, suficient de aproape ca sa o auzi, dar suficient de departe ca sa nu o vezi. Si sa te trezesti dimineata intr-o casa mica, sa vezi brazii si muntii si soarele alb, sa te trezesti in acea liniste in fiecare dimineata si sa nu ai nevoie de nimic altceva.

Imi inventez posibilitati de intoarcere la cotidian, imi vand singura iluzii ca si aici pot fi aceeasi, dar stiu, stiu bine ca nimic din ce e aici nu conteaza cu adevarat, problema e ca nu stiu ce conteaza cu adevarat. Ce am avut acolo, nu e real, nu e palpabil, e doar o intrezarire si nu iti poti intemeia viata pe ceva ce ti se pare ca ai vazut.

Nu stiu daca e ceva atat de banal ca o dorinta de viata simpla. Poate ca doar asta e, clasica incercare de evadare din cotidian, instinctiva cautare a butonului de „pause”. Poate e o veche oboseala, de a face mereu aceleasi lucruri, de a fi mereu aceeasi persoana. Poate. Poate e doar lasitate, fuga de responsabilitati, imaturitate. Poate e o cautare a unui ideal, a unui tel, a unui raspuns. Poate e doar o intrebare. O fi intrebarea potrivita?


Acțiuni

Information

2 responses

1 04 2008
JustASmile

Bine ai revenit.
Unele intrebari, desi nu primesc raspuns, sunt mai valoroase decat ne-am putea inchipui.

P.S. : imi place si mie sa fac „ingerasi” in zapada🙂

1 04 2008
ammelie

Da, de acord cu tine. De multe ori am impresia ca „answers are overrated”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: