nimic mai mult de atat

31 07 2008
 
Azi a fost o zi.
Joi.
Ma doare capul de la calculator si de la clienti, ma bucur cand rezolv lucrurile usor, ma enerveaza cand nu primesc confirmari. Mie imi placea tare mult sa rezolv probleme pt alte persoane, dar cred ca de la atata customer service nu mai suport deloc chestia asta. Nu de putine ori ma trezesc repezindu-mi prietenii sau refuzand sa fac diverse servicii pt ei.

Si in toata aceasta nebunie, aceasta graba, aceasta cerere constanta a tuturor, o oaza de liniste. 

Am fost prin teatru azi. E ciudat sa fiu inauntru, in spatele scenei, sa vad decorurile in constructie (de fapt in demontare), e ciudata linistea, lipsa spectatorilor, a luminilor. Am mers pe culoare intunecate, inguste, intortocheate, multe usi, multe scari. E un loc in care te poti rataci usor. Mi-ar placea sa ma ratacesc pe acolo. Dar acum nu aveam timp, trebuia sa fiu atenta pe unde am venit, ca sa stiu pe unde sa ma intorc, si dl pompier mergea repede🙂 si eu de-abia tineam pasul cu el pt ca ma opream mereu sa vad ce e in spatele tuturor acelor usi intredeschise, prin care zaream bucati de decoruri, bucati de povesti. Mi-a placut intunericul si linistea rece de acolo, mi-a placut mirosul puternic de sapun care nu stiu de unde venea, mi-au placut zambetele si vocile pline de zambet. E un loc drag.

Si nimic mai mult de atat.

 

De aici


Acțiuni

Information

5 responses

31 07 2008
ailesdeplomb

Si mie îmi place teatrul. Nu am fost de multe ori, însă ca şi tine aş vrea să mă rătăcesc acolo. Cum de altfel aş vrea să mă rătăcesc şi într-o bibliotecă. Ah…sper să plouă…🙂

Numai bine!

31 07 2008
ammelie

Mie imi place tare mult teatrul, semiintunericul din sala si lumina putrnica de pe scena, dar mai ales toate acele zgomote din timpul pieselor: vocile actorilor, scartaitul scenei, zgomotele slabe din sala.. e o atmosfera pe care intotdeauna o respir cu nesat.

Am fost surprinsa acum de cat de plina poate fi si linistea unui teatru parca uitat de actori. Mi-a placut lipsa de stralucire a camarutelor in care se tin piesele de decor, raceala coridoarelor – totul in comparatie cu stralucirea salii mari intr-o zi de spectacol.

Si ce mi-a placut cel mai mult a fost ca acest pustiu era totusi plin, cumva…

Iar ploaia chiar ca ar fi o muzica de fundal potrivita🙂

Bun venit, ailesdeplomb!

31 07 2008
ilipili

Am avut impresia unei povesti care se termina dramatic, din cauza acelui pompier misterios..😀 . Mi-am dat seama abia la sfarsit, si din comentariile de pana acum.🙂
Frumos teatrul; cred ca are si un scop maret in lume.

31 07 2008
ammelie

Dl pompier a fost doar ghidul meu; un ghid foarte grabit🙂

1 08 2008
JustASmile

Cum ai putea sa ai nevoie de mai mult, actorii ridica furtuni de praf pe scena si furtuni de sentimente in sufletele celor care se infrupta cu nesat din lumea minunata pe care o aduc mai aproape de ei, de ei cei care privesc, care asculta si simt, cei care sunt parte din decor, desi nu au stiut-o niciodata.
Iubesc teatrul.

Numai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: