the world’s a better place when it’s upside down

22 08 2008
 
Thank God for Fridays!
 
Cred ca ma simt izolata in ultimul timp. Instrainata. De prieteni, de oameni, de lucrurile care imi plac, de mine. E acel timp de indepartare. Ca un satelit, orbitand in jurul unei planete, sunt cand la perigeu, cand la apogeu fata de ceea ce imi place, fata de ceea ce stiu.
 
Acum sunt la apogeu – distanta maxima – si mi-e greu sa vad ce stiu, si uit sa imi placa ce imi placea. E o pierdere din vedere a reperelor.
  
There is more to explore.
But I need time to breathe in.
And, more important, to breathe out.
Is it time that I need? Time away, timp rupt, distanta… E atata amestec de lucruri vechi si noi in timpul asta, si nu-mi amintesc cum sa respir.
 
Daca mi-e dor de D. nu stiu, da, imi este, dar e departe acum, stiu ca e departe si mi-e dor de el pt ca nu am de ales, daca as putea alege, as vrea sa il uit de tot, ma enerveaza toate lucrurile legate de el pe care nu le-am uitat, si ma enerveaza ca am uitat deja multe lucruri si ma enerveaza ca nu l-am mai vazut si nu am mai vorbit cu el de 2 saptamani, iar daca l-as vedea sau am vorbi m-ar enerva si asta foarte mult.
 
Pentru ca m-am saturat de jumatatile astea de masura, care nici macar jumatati nu sunt, ci mai degraba sferturi si m-am saturat ca de un minut e ora 2 si 4 minute si tare as vrea ca pt vreo 4 ore sa nu mai existe nimeni pe pamant, niciun om, real sau virtual, vreau doar sa dorm 4 ore sau sa merg pe strazi pustii, fara sa fac poze, sau sa ma intind pe asfaltul fierbinte, sa imi ingrop umerii in praful subtire si cald si sa nu imi pese. Sa tac sau sa tip si sa nu afecteze pe nimeni ce fac si mai presus sa nu ma afecteze pe mine ce fac altii pt ca nu exista altii si the world’s a better place when it’s upside down.
 
Mi-au ajuns distractiile si excitement si calatorii si locuri noi; mai mult decat toate astea tanjesc dupa tacere, inconjurandu-ma ca o sfera. Am imaginea asta, a mea, culcata in iarba, la tara, cu mainile intinse si deschise spre cer, si doar verde in jurul meu, fara oameni, fara lady-bugs, fara niciun pic de zgomot care sa aminteasca de prezenta a altceva in afara de iarba si cer si nori si tacere.
 
Ma simt atat de departe de mine acum, incat nici nu stiu daca imi plac pozele inramate cu negru sau nu.

De aici.

Acțiuni

Information

One response

30 08 2008
Jamal

Cu totii cred ca ne dorim asta cel putin odata in viata. Uneori ma visez undeva departe la malul unui ocean, intins pe nisip sau pe varful unui munte stand intr-o casuta mica si traind singur acolo. In zilele noastre, singurul lucru care poti sa-l faci sa te relaxezi, este sa te deconectezi total de orice exista, de tehnologie, de oameni. Cateodata trebuie sa plecam pentru a ne regasi pe noi insine. Suntem prea preocupati cu altii si uitam de noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: