La marginea sentimentelor

1 09 2008

 Au fost clipe in care am trait la marginea unui sentiment. Mai mult nu pot sa spun. Adun orice emotie, din varfurile degetelor, de pe gene, din celule cicatrizate, de peste tot de unde pot ajunge, dar nu pot ajunge mai departe de marginea acestui sentiment. Oricarui sentiment. Si am o impresie, vaga ca o amintire, ca presimtirea emotiei e mai puternica decat emotia propriu-zisa.

It sounds stupid, I guess
But I don’t miss you any less
Just because you’re here


Acțiuni

Information

7 responses

5 09 2008
ilipili

Cauta sa-l traiesti.

5 09 2008
ammelie

Nu e de ajuns sa traiesti doar la marginea sentimentelor?

5 09 2008
ilipili

Este foarte importanta trairea la marginea sentimentelor, poate cea mai importanta. La fel ca si o idee care nu exista, dar poate exista, iar cineva, sa zicem, tu sau eu, lupta din toata inima ca ea sa existe. In acest sens, dupa cum se si observa, este mai importanta posibilitatea ca o idee sa existe decat daca acea idee exista deja, pentru ca are loc aceasta lupta; este ceva nou ce se cauta a fi trait. Este Mirare, as putea spune. Cauta sa traiesti acel sentiment, iar daca reusesti cu prea multa usurinta sa o faci fara ca tu sa mai ramai la marginea sentimentelor inseamna ca acea traire nu a fost suficient de puternica si exista (sau poate exista;) ) alta si mai si. Eu, unul, nu inteleg intru totul aceste lucruri.🙂

6 09 2008
ammelie

Mi-a adus un zambet pe buze comentariul tau si m-a si pus putin pe ganduri.🙂 Aceasta traire la marginea sentimentelor tu o numesti Mirare, eu as numi-o Posibilitate. Este un loc din care ti se deschid atatea directii si poti alege pe oricare dintre ele! Sau poti sa ramai exact acolo, la marginea sentimentelor ca la marginea marii. Imi plac prea mult inceputurile ca sa nu imi placa si aceasta stare plina de posibilitati si de incertitudini, in acelasi timp.

Eu am scris postul gandidu-ma la inceputul unei relatii, cand nu stii exact ce sentimente se vor dezvolta, daca poti sa alegi tu ce pasi sa faci sau daca sentimentele te vor surprinde, cand descoperi si dezvalui si nu stii unde va duce totul. Si am cunoscut multe persoane care vor sa treaca repede peste acest stadiu al relatiei, care pun prea repede (cred eu) aceea intrebare ‘Ce suntem noi unul pt altul?’, cautand definiri.

Eu spun: ‘Hai sa mai stam aici putin, la margine de sentimente, cat inca nu cunoastem viitorul.’

Dar nici eu nu inteleg intru totul aceste lucruri. 🙂

10 09 2008
farasens

nu prea înţeleg eu ce vrei să spui cu marginea sentimentelor . De exemplu marginea sensibilităţii ar putea începe cu insensibilitatea căci opusele se atrag ca doi magneţi . Acum pot să mă gândesc că marginea sensibilităţii poate însemna într-un fel şi imparţialitate , nici colo , nici colo .

că tot spui de începutul unei relaţii când nu ştii ce şi cum . Aici eşti undeva la mijloc , nu la margine , după părerea mea . În dreapta scrie ură , în stânga scrie iubire , în altă parte scrie joc de cuvinte . Eu cred că cel mai important într-o relaţie este să vină totul de la sine şi aici mă refer la faptul că nu trebuie să căutăm să inventăm sentimente şi să ne impunem idei preconcepute . Este posibil ca relaţia să nu meargă pentru că nu ştim de la început ce se poate petrece dar asta nu-i capăt de lume .

11 09 2008
ammelie

Tocmai, nestiind ce si cum – suntem exact la marginea sentimentelor. Stii ca o sa simti ceva, nu stii inca ce. Nu e cautare, e asteptare; nu e fortare a unui sentiment ci e sansa de a fi surprins cand acesta apare – oricare ar fi el. E ca atunci cand ajungi pt prima data la mare anul asta si nu stii cum e apa; si astepti la marginea valurilor sa te atinga unul dintre acestea: va fi rece, va fi cald, va fi mai sarat decat iti aminteai?…

13 09 2008
ilipili

Eu cred ca noi putem asemana o emotie cu ceva luat pe ansamblu, cu cap si coada, iar apoi ne hotaram sa plecam in descoperirea sa. Plecam dintr-un loc si incercam sa nu ne pierdem pe drum pana la capat. La fiecare pas diferit simtim acea emotie, acel ceva luat pe ansamblu.
Asa cum ai spus in ultimul comentariu lasat, „nu e cautare, e asteptare” pentru ca aici cautare si asteptare sunt sinonime, sunt unu-ntr-altul.
Si ca sa ajung si la marginea sentimentelor, Totul Preexista, iar noi nu facem decat sa asteptam la margine ca ele sa fie descoperite: „va fi rece, va fi cald..?”.
B. zice ca „imaginatia e facuta din amintiri si uitare”. Fiecare om a trait dinainte de a se naste pe pamant tot ce poate trai el, numai ca a uitat ce a trait. Acum, nu ne mai ramane decat sa stam la marginea sentimentelor si asta ne poate face sa ne simtim multumiti.
Cand vom imbatrani suficient, atunci cand ne apropiem mai mult de sfarsit, ne putem dori sa murim senini si curajosi pentru ca vom stii ce ne va astepta „data viitoare”, vom avea usi lasate de noi pentru „noi”** pentru a fi deschise sau, daca pot sa zic asa, pentru a fi redeschise la nesfarsit.

** „noi” are sensul de cei care ne vor urma si pe care ii consider a fi noi insisi pentru ca ne continua munca ori pot fi vazuti ca pe propriul vis. Dante, daca nu ma insel, intr-unul din canturile sale poate fi vazut ca si visul lui Ulise.

Tot ma intreb cum putem schimba trecutul si viitorul; sunt sigur ca este posibil, numai ca nu stiu cum. Probabil ca nici n-are asa multa importanta sa stim.
Am sa inchei cu un progres, spirala lui Goethe: „Mergem si ne intoarcem, dar pe ansamblu progresam.”

PS: am impresia ca ai deschis un subiect nesfarsit.😛🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: