The traveler

13 11 2008

 

allongee_sur_son_lit_by_diesyFoto de aici.

Cred ca as innebuni de fericire sa fiu in locurile pe care le visez. Madridul e un vis atat de mare, incat doar rostirea numelui lui ma face putin mai fericita (Stiu ca rostesc numele Madridului ca pe al unui iubit🙂 )

Parisul nu a fost niciodata o reflexie a mea, poate doar in 1998, cand Darren canta Truly Madly Deeply. Dar si acum, doar rasfoirea unei carti in care il simt adunat tot si doar privirea unei fotografii dintr-un unghi familiar mi-l aduce aproape in suflet si asta e ca o picatura noua de fericire in paharul meu vechi.

Si Atena am respirat-o cu nesat, iar peisajul de pe Acropole parea ca ma asteapta pe mine, si l-as fi vizitat in fiecare seara, as fi urcat acele trepte periculoase cu zambetul increzator ca sus e lumea mea, si m-s fi topit odata cu acele lumini in fiecare apus si as fi coborat pe intuneric, dar cu ochii stralucitori. Mereu si mereu.

E si asta o problema a mea: imi visez fericirea in alte locuri. Locuri indepartate, locuri greu de ajuns, dar nu imposibil, acum stiu asta.🙂 Cu 2 ani in urma sa fi fost, sau poate 3, ne spunea o profesoara si o prietena ca e sigura ca fiecare din noi vom iesi din tara si vom vedea locurile minunate despre care vorbeam. Imi parea (si mie, si celorlalti) greu de realizat, mie imposibil chiar la un moment dat. Dar viata are felul ei ciudat de a-ti arunca un vis implinit in fata cand nici nu te astepti.

Imi place sa calatoresc, imi place sa fiu in alte locuri, sa fiu aceeasi eu in alte locuri, sa fiu alta eu in alte locuri, sa imi regasesc o fericire visata sau sa descopar alta noua. Si mereu, aceasta fericire, veche, noua, regasita sau descoperita sau reinventata, mereu o impart in doua: si jumatate o iau cu mine, si jumatate o las in urma, sa o gasesc din nou cand ma reintorc.

Visele vechi implinite mi-au adus intotdeauna picaturi noi de fericire. Mai am cateva vise vechi care isi asteapta cuminti randul, si zi de zi adaug altele noi. Paharul se incarca, incet incet.

Sunt o colectionara de clipe fericite. Le port in mine ca intr-un ierbar si le rasfoiesc des. Sunt multe pagini albe in fata si multe locuri departe care ma asteapta.

Am liste. Sau am avut. Dar nu conteaza listele, caci vreau sa vad TOTUL de fapt. Mi se pare incredibila lumea asta, si vreau sa o cunosc si sa o respir.

Ma intreb de unde dorul asta de alergat in lume, cautand iarasi nu-stiu-ce, dar bucurandu-ma de orice lucru gasit de parca asta cautam de fapt dintotdeauna.

Si mi-e drag de lume, si mi-e sete de lumea asta ca de un pahar de apa rece, vreau sa o sorb picatura cu picatura, sa o descopar loc cu loc si om cu om si clipa cu clipa si simt ca nu as putea trai fara sa o cunosc complet, dar incet, rand pe rand, fir cu fir, secunda cu secunda.

the_traveler_by_emeraldirisFoto de aici.


Acțiuni

Information

One response

17 11 2008
Cristian

La apus de soare
Copacii curgeau in mare !
Unduindu-se
Timpul nastea clipe…

Poti calatorii in multe feluri, nu-i asa!
dar tu deja sti asta…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: