scrieri si lumi

3 12 2008

 

don__t_wanna_leave_by_amma_lirio

 

Atata chef de construit si da, demontat lumi. Cuvintele imi par unelte de decojit suflete. Varul vechi cade la picioare, starnind o pulbere alba usoara. Ea se aseaza in tacere previzibila pe pantaloni, pe maneci, pe chipuri. Atatea lucruri pe care nu le pierdem, nu le putem pierde.  

Lumea mea a fost intotdeauna cea mai mica. Locul meu a fost intotdeauna pe bancheta din spate, in partea dreapta, langa ferestra cea mai rece si uda de ploaie. Lumea mea mica aburea ferestra, degetele mele mici o transformau in portativ sau sevalet, in functie de anotimp. Tacerea era o plapuma calduroasa.

Si uneori nu doare nimic. Cum poate doar gandul ca cineva exista undeva sa ma fac fericita. Mi-e suficient sa stiu ca existi. Acest lucru n-ar fi trebuit sa fie aici.


Acțiuni

Information

One response

4 12 2008
Cristian

nu cred ca vrei raspuns si nici macar un comentariu… 🙂
ti-o spune doar un pelerin batran
ce-a tot umblat prin lumi si veacuri
cu inima mereu sperand…

Drum bun !
lumea e mica…!
ceea ce o umple sunt trairile, sentimentele, etc….🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: