Despre credinta

14 07 2009
     
bis
                
Cumva, cred cu tarie ca lucrurile se rezolva in the end. Cu tarie poate ca e mult spus, mai degraba cred asa, instinctiv, fara sa pun la indoiala lucrul asta, fara intrebari. Poate ca asa cred unii oameni in Dumnezeu. Eu nu stiu daca cred in ce cred.
 
Acum cativa ani, fara vreun motiv anume, a inceput sa mi se pare usor ridicola ideea de Dumnezeu, ideea ca El exista undeva sus, privindu-ne pe toti, dirijandu-ne viata intr-un fel. Priveam spre unde ar trebui sa fie, dar nu il vedem, nu il vedeam asezat pe vreun nor, nu il gaseam in mine, desi am scormonit adanc. Bisericile nu mai erau incarcate de prezenta Lui sau de prezenta a ceva pe care, cand eram mai mica, o simteam de la primii pasi. Tin minte, aveam cred 14 ani, am fost la Iasi, la moastele sfintei Paraschiva si plutea in acea biserica ceva greu de definit, aerul parea mai dens, mai moale, timpul parca nu se misca la fel, lumina se cernea. Am fost impresionata, miscata. Toti de acolo erau. Paseau incet, vorbeau in soapta. Poate asta simteam de fapt, emotia acelor oameni umplea locul. Dar simteam!
 
Am fost impresioanta si de manastirea de la Slatina, construita de Alexandru Lapusneanu. Era liniste si totul alb sau doar curat acolo, si maicutele erau tinere si frumoase si una dintre ele avea un zambet intr-adevar angelic pe chip, vorbind despre Lapusneanu (care era si unul dintre preferatii mei). Poate ca atunci asta m-a impresionat: frumusetea ei si faptul ca vorbea atat de frumos, cu afectiune, despre unul dintre ‘sangerosii’ domnitori.
 
Un alt moment pe care mi-l amintesc e drumul printr-o padure de mesteceni, cred, la iesirea dintr-o alta manastire. Era o carare ingusta si lunga, strajuita pe margini de mesteceni uriasi, ce se inaltau drepti pana la cer. Mi se parea ca stiu ei ceva, ca tind spre ceva, ca e ceva dincolo de noi. Eram copii atunci, si parca am tacut toti deodata, simtind, din nou, ceva. Ma gandesc acum, poate era doar lumina si praful si verdele frunzelor si poate oboseala noastra… Dar atunci simteam ceva.
 
Acum, dupa cum se vede, gasesc justificari acelor emotii de atunci.
                   
 

Acțiuni

Information

3 responses

17 09 2009
Despre credinta II « Everything is here to be seen

[…] Despre credinta I […]

11 10 2009
centrefold

Credinta e un concept care poate sa faca un om slab sa devina puternic.

Tu ai simtit mai demult emotii care le-ai asociat cu credinta iar acele emotii te-au facut sa devii mai constienta de tine, si de lumea din jurul tau. Pentru path-ul pe care esti acum, credinta nu iti mai foloseste la nimic.

13 10 2009
ammelie

Hmm… „Pentru path-ul pe care esti acum, credinta nu iti mai foloseste la nimic.” – m-a pus pe ganduri. Asa e, pentru multi. Apeleaza la „credinta” ca la un ‘safety-net’, atunci cand au nevoie, cand au probleme. Cunosc multi oameni care incep sa se roage si sa mearga la biserica cand sunt bolnavi, etc.

Deci, ne folosim de credinta. Unde este emotia aici?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: