Rant

18 09 2009

Rant

Am citit de curand Rant, al lui Chuck Palahniuk, devenit celebru mai ales dupa ecranizarea romanului sau ‘Fight Club’. O sa scriu o mica recenzie mai jos, fiti atenti ca o sa contina spoilere!😉

 Rant este, asa cum spune si subtitlul cartii, ‘o biografie prin viu grai al lui Buster Casey’. Cred ca stilul acesta de ‘interviu’ ofera multe cartii. Astfel, povestea este costruita treptat; esti tinut mereu conectat si descoperi tot timpul lucruri noi. Parerile celor intervievati sunt, prin definitie, subiective: nu afli ce s-a intamplat, ci cum a perceput fiecare personaj in parte intamplarile, si asta, binenteles, contribuie la mitizarea personajului principal.

 Mie romanul mi-a parut impartit in 3 parti (fara insa a fi delimitat astfel de autor).

 Prima parte: copilaria lui Rant, cu ‘ciudateniile’ lui care isi vor gasi explicatia pe parcursul romanului. Buster ‘Rant’ Casey traieste intr-un mic orasel, impreuna cu mama si cu tatal lui, e un baiat normal, cu doar ‘cateva ciudatenii’: ii place sa se lase muscat de orice animale salbatice: paianjeni, serpi, coioti, insecte. Binenteles, efectul nu intarzie: turbare. Dar, in cazul lui Rant, cantitatile mici de venin incep sa functioneze ca un antidot si, datorita expunerii repetate, declanseaza o mutatie a turbarii. Astfel, cu timpul simptomele obisnuite se estompeaza, ramanand doar o extraordinara dezvoltare a simturilor: miros, gust. Pentru Rant, intregul ritual, dar mai ales felul in care se simte, au facut ca totul sa se transforme pentru el intr-un fel de drog . Cu timpul, Rant transmite boala si celorlalti care, lipsiti de imunitate, se imbolavesc grav sau mor. Rant va deveni in viitor nu pacientul zero, ci supertransmitatorul unei epidemii de rabie.

Insa Rant raspandeste in oras si altceva decat rabie: bani, bani vechi de aur si argint care dau peste cap economia intregului orasel. Rant vinde banii copiilor in schimbul dintilor, creand un cu totul alt mit al Zanei Maseluta decat cel obisnuit.

 Partea a doua: orasul. Orasul, care deschide sub privirile noastre o noua realitate: viitorul. Mi-a placut tare mult aceasta panoramare, de la oraselul mic de provincie, a carui realitate putea fi plasata cu usurinta in timpurile noastre, iata, ne trezim deodata intr-o lume mult mai mare si indepartata. Viitorul, de asemenea fara sa fie delimitat temporal, este cu siguranta diferit. Societatea distopica imaginata de Palahniuk e impartita: Oameni de Zi respectati si Oameni de Noapte marginalizati. (Se explica acum si semnele din dreptul numelor celor care vorbeau, care pana acum nu puteau fi intelese. Acum e deja clar: Luna= om de noapte, Soare = om de zi. Cele 2 categorii nu se pot confunda!)

Doua categorii de oameni, traind separat, la inceput ca solutie gasita pentru evitarea aglomerarii urbane si fluidizarea traficului. Doua categorii de oameni, folosind aceleasi facilitati, scoli, magazine, strazi, fara se se intalneasca niciodata, fara sa aiba voie sa se intalneasca. Te face sa te intrebi daca marginalizarea poate intr-adevar ajunge pana acolo!

 Rant, proaspat sosit in oras, isi gaseste locul intre Oamenii de Noapte. Intre Vanatorii de Buseli. Un micro-grup care-si creeaza propria modalitate de petrecere a timpului, propriile limite si reguli. Propriul limbaj, propriile simboluri, propria cultura. Influenta lui Rant asupra grupului din care face parte devine din ce in ce mai mare, iar odata cu moartea lui si cu declansarea violenta a epidemiei, Rant devine un anti-erou (erou sau tap ispasitor? ) la nivelul intregii societati. Binenteles, cei aflati la putere se folosesc de noua criza prin care trece societatea pentru a pune lucrurile in ordinea dorita de ei: oamenii de noapte sunt invinovatiti de raspandirea virusului, iar noua lege a Urgentelor Medicale face ca oricine e suspectat de contaminare sa fie izolat. (Pare foarte asemanatoare cu contemporana Lege a Securitatii Nationale data in USA dupa 11 septembrie, nu?) 

 Partea a treia: pe mine m-a deconcertat putin. Imi placea unde ducea cartea, dar deodata parca a facut o curba la dreapta, schimband total punctele de sprijin. In principiu e incitat: se deschide, iarasi, o noua perspectiva asupra realitatii. De asta data, nu viitorul, ci trecutul e in prim-plan. Mai precis: exista posibilitatea de a te intoarce in trecut? Accidentul in care Rant isi pierde viata e cel care deschide o ampla discutie despre aceasta posibilitate (corpul lui Rant nu a fost gasit, ci doar hainele lui). Totul capata dintr-o proportii divine: Te poti intoarce in trecut? Poti sa schimbi cursul evenimentelor? Poti sa te schimbi pe tine insuti? Sa te imbunatatesti constant, sa te upgradezi? Poti deveni nemuritor? Poti deveni Zeu?

Disparitia trupului lui Rant dupa accident alimenteaza mitul, si tot mai multi incep sa creada ca accidentele din timpul vanatorii de buseli sunt adevarate porti catre trecut. Astfel, Rant declanseaza o noua ‘epidemie’: tot mai multi incearca sa faca trecerea, strafulgerarea. Si aici, binenteles, motivatiile sunt diferite de la om la om.

 Ce s-a intamplat cu Rant dupa accident, cine stie despre posibilitatea calatoriei in timp, cine sunt istoricii, cum reactioneaza societatea in fata epidemiei – le aflati cititind cartea. Care se termina ca intr-un reportaj de televiziune, cu curgerea lenta pe generic a unui where are they now a celor intervievati.

 Ca o impresie generala, cartea mi-a placut foarte mult, datorita constructiei, creionarii persoanjelor, perspectivei amare asupra societatii (nu numai dintr-un viitor, ci si din acest prezent), si mai ales datorita simbolurilor ascunse la orice pas. Este una din acele carti in care descoperi mereu ceva nou la fiecare recitire. Oricum, romanul e mult mai mult decat ce am rezumat eu aici.

 

De acelasi autor:

  • Fight Club (1996) – ecranizat in 1999
  • Survivor(1999)
  • Invisible Monsters(1999)
  • Choke (2001) – ecranizat in 2008
  • Lullaby (2002)
  • Diary (2003)
  • Haunted (2005)
  • Rant (2007)
  • Snuff (2008)  

  


Acțiuni

Information

One response

18 09 2012
Maria Tomoiagă

Il ador pe Palahniuk si ii ador scriitura. Mai multe pe http://mariatomoiaga.blogspot.ro/2012/08/pareri-despre-rant-de-chuck-palahniuk.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: