Untitled

21 09 2009
             
Eu am o problema in a-mi aminti. Desi nu uit niciodata. Functionez ciudat: uit tot timpul nume, intamplari, conjuncturi; imi amintesc cum ma simteam, cum ma faceau sa ma simt oamenii/intamplarile/conjuncturile.
 
Eu stiu ca totul s-a schimbat si ca totul se schimba. Dar sper, cu ridicola inocenta de copil, sa regasesc un zambet din trecut, o legatura, o intelegere, o completare. Dar: colega mea de banca nu mai e cum o stiam, prietenii mei sunt ai altcuiva acum, ce am iubit nu mai iubim, pana si scoala e vopsita in alta culoare.
 
Si eu m-am schimbat, cum altfel? Dar mi-e dor de trecutul acela si de mine din trecutul acela. Si nu pot sa nu simt ca am pierdut ceva. Ma chinui zile in sir sa imi amintesc porecla baiatului pe care l-am iubit, asa cum m-am chinuit luni in sir sa il uit pe el, intr-un trecut.
 
Si nu stiu de ce caut trecutul, dar o fac. Rasfoiesc pagini de jurnal, dar nu recunosc nimic din ce e scris acolo. Am fost eu asta? Am iubit eu asa, am crezut lucrurile astea, am cunoscut oamenii astia? Cand s-au terminat toate? Unde au disparut?
 
Da, mi-e dor. Si aflu vesti bune despre prieteni vechi si ma bucur difuz, pentru ca nu stiu pentru cine. Cu greu atasez imaginea lor de atunci cu numele lor si sunt descumpanita, pentru ca oricum imaginea de acum e cu totul alta. Si pe asta chiar nu stiu la ce sa o atasez.
 
Pierzandu-i pe ei toti, m-am pierdut si pe mine putin. Asta e.
(Cand nu am chef sa ascult nimic, ascult Travis) Asta fac acum.
   

Acțiuni

Information

5 responses

21 09 2009
Andra

Mi-e dor sa fiu cine am fost.

22 09 2009
ammelie

Mi-e dor sa mai simt legatura cu cine am fost. Pentru ca altfel ma pierd de mine. Daca nu stiu cine am fost, cum pot sa stiu cine sunt?

22 09 2009
Andra

Adu-i pe EI inapoi.Or sa iti spuna sigur cine ai fost.

23 09 2009
Cristian

nu-i o problema! am si eu virusul asta si m-am invatat cu el si am descoperit cum sa leg cliseele vechi ptr. a rula filmul in prezent cu subtitrare, desigur…😀
mai mult ca sigur ai memoria-ram incarcata cu prezent-viitorul proiectelor-viselor-iubirilor tale…🙂

23 09 2009
ammelie

Asa e Cristian, cand prezent-viitorul ne invaluie, e inevitabil sa mai si pierdem franturi din trecut.
Foarte frumos comentariul tau, multumesc🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: