toate lucrurile adunate

10 12 2009

Foto de aici.

Pana la urma au vreun sens? Toate lucrurile astea adunate in mine? Toti acesti ani dupa ani in care am … ce am facut?… Ce altceva decat sa adun sentimente, cuvinte, intamplari, oameni, pareri si prejudecati, muzici, taceri, anotimpuri si iubiri – in ceea ce se numeste ‘experienta de viata’. Uneori ma simt ca un colectionar impotriva vointei mele.

Atatea melodii stiute pe de rost. Atatea versuri scrise pe foaie si pe suflet. Atatea imagini innodate intre gene, de neuitat. Atatea iubiri inventate si traite, demontate si parasite. Atatea lacrimi, desi ‘eu nu plang’. Atatea zambete, a atator prieteni. Le-am adunat pe toate, zi dupa zi, fara sa stiu prea bine de ce, uneori cu pasiune, alteori din inertie. Ce fac cu toate acestea?

Unde e locul lor? In mine, cu adevarat? Parte din mine, doar alte mici piese de puzzle. Mi-e greu sa vad imaginea completa acum. Le vad imprastiate, departe de orice mana bine-intentionata.

Mi se pare ca totul e provizoriu zilele astea. Temporar. Nimic nu are continuitate. Parca tot trecutul a fost pointless. E o stare noua, pentru ca eu sunt cea care spune(a) mereu: ‘Sunt ceea ce sunt datorita experientelor din trecut. Fiecare alegere pe care am facut-o la timpul ei – m-a adus aici, in acest moment, in aceasta forma.’ Imi gaseam identitatea in timpul adunat in mine si ma regaseam aceeasi in trecut, prezent, viitor. Eram si cine deja incetasem sa fiu, cumva.

Iar sentimentul asta de acum, al indepartarii de trecut, de toate lucrurile adunate, imi da, deodata, o senzatie de libertate nesperata, nedorita macar. E o detasare pe care, inevitabil, o resimt ca pe o pierdere.

Nu e atat o stare metafizica, cat concreta: Am cutii intregi cu decupari din reviste, caiete intregi cu fraze copiate din carti, versuri, cuvinte, teancuri de scrisori si vederi. Insemnau atat de multe acestea pentru mine inainte, acum inseamna toate un singur lucru: trecut.

Le-am adunat pe toate, cu entuziasm, si le-am pastrat tot timpul asta, cu drag. Le privesc acum de departe, dar nu le-as putea arunca, stiu – chiar daca nu mai ma reflecta pe mine cea de acum, o recunosc totusi pe fata din acele pagini. Si mi-e draga.

P.S. Iar daca au vreun sens toate aceste lucruri stiu prea bine. Raspunsul e atat de evident incat nici nu il mai scriu.


Acțiuni

Information

8 responses

11 12 2009
Liz

pentru mine au sens frazele tale… pentru tine au sens toate lucrurile adunate. Imi recunosc cutiile, gandurile si pe mine cea din trecut admirata si invidiata de cea de acum cateodata. Ai scris frumos exact cum simt si eu stari provizorii … de tranzitie spre ceva ce habar nu am ce/unde/cum e…

11 12 2009
raluca

te citesc cu drag si ma regasesc uneori in ceea ce scrii,in gandurile tale,in muzica ta..ca si tine si eu am caiete intregi din ceea ce eram odata,scrisori,versuri..toata fac parte din ceea ce am fost eu..si imi sunt dragi si sunt ale mele..si poate le voi deschide peste ani canda,odata..si te citesc si pentru ca si eu sunt din braila, un oras care imi este atat de drag si din care am plecat cu ceva ani in urma dar in care revin mereu cu aceeasi placere..o zi frumoasa iti doresc..

11 12 2009
ammelie

@Liz, e frumoasa legatura pe care o pastram cu noi insine, cei din trecut. Pe mine, cel putin, ma face sa ma simt intreaga acesta legatura, si cand este puternica si evidenta, si cand este usor incetosata, ca acum.

@Raluca, cred ca avem cu totii acele caiete, scrisori, lucruri care ne-au definit la un moment dat. Si mie mi-a placut intotdeauna ideea de privit in urma, de rasfoit pagini prafuite, desi, iata, uneori reactiile proprii ne surprind.

Cat despre Braila, sper sa public in curand niste fotografii cu orasul impodobit, cred ca o sa iti faca placere sa il revezi macar asa🙂

14 12 2009
Catalin

Fara dorinta de a face spam, articolul tau m-a dus cu gandul la acesta: http://reinvented.ro/toate/life-in-loops/ Suntem pe aceeasi lungime de unda.🙂

16 12 2009
ammelie

Pai cam asa e, nu? Cercuri, cercuri si repere🙂

19 12 2009
Catalin

Da, e pacat ca nu gasesti intotdeauna motivatia si entuziasmul la un nou inceput de drum. Cateodata as vrea sa regasesc inocenta si curiozitatea cu care un copil priveste lumea.🙂

29 01 2010
Anna

fiecare intelege cum vrea si cum poate ceea ce tu ai scris.eu ma regasesc des in articolele tale si imi place foarte mult cum exprimi in cuvinte ceea ce simti.

29 01 2010
ammelie

Fiecare isi vede imaginea reflectata in cuvintele altora, iar imaginea e aproape intotdeauna distorsionata (intr-un grad mai mic sau mai mare). Fondul ramane insa, de multe ori acelasi; pana la urma nu suntem atat de diferiti. Ma bucur daca cuvintele iti spun ceva🙂 Si te mai astept pe-aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: