Ziua Cartitei

E azi. Pe 2 februarie. Nu stiam. Am aflat de la Sunkissed. Filmul l-am gustat la vremea lui si, cum sarmanul Bill Murray ramasese prins in bucla timpului, asa mi-a ramas si filmul prins in buclele memoriei. Mai mult ideea de fapt.

Sa retraiesti, iar si iar (nu e pleonasm, pentru nu retraiesti doar o data, ci din nou si din nou si din nou) o zi din trecut, actiuni, vorbe, reactii care iti devin familiare, uneori dincolo de limita suportabilului – mi s-a parut interesant, mai mult decat legenda legata de acesta zi. Care legenda, in paranteza fie spus, e destul de draguta: (Domnisorul cartita Phil ne spune azi ca ne mai ‘bucuram’ de iarna inca 6 saptamani, asta daca reuseste sa isi vada umbra 🙂 Daca nu, nu – deci: yey, vine primavara!. :P) Fingers crossed! 🙂

Dar sa ma invart in trecut, iar si iar cu aceleasi fapte… hmm… nu mai imi pare asa atractiv cum imi parea inainte. Don’t get me wrong, daca as putea sa imi aleg ziua in bucla careia sa ma prind, am cateva variante numai bune de savurat din nou: emotia unui anumit drum, un prim sarut/o prima iubire, prieteni buni de care nu se mai stie nimic acum, o victorie (ca de, am avut si victorii, in adevaratul sens al cuvantului), o zi de scoala, (da!), dintr-un liceu cu nebunii, o noapte si mai nebuna in disocteca (nu club! :P), un cineva plecat de tot de tinut aproape pentru un timp, o eu insami, regasita asa cum am fost candva, emotii care acum iti sunt doar familiare, dar atunci erau explozive! Dar si toate aceste delicii, indelung savurate, si-ar pierde gustul cu timpul.

Asa ca ramanem cum suntem, cu trecutul adunat frumos in cutii, caiete, poze si amintiri si asezat cuminte la locul lui. Si ramanem asa cum suntem, cum e bine, cu prezentul unei zile de inca iarna si cu promisiunea unui foarte apropiat viitor primavaratic. Asta daca domnisorul Phil nu isi vede umbra azi. Fingers crossed! 🙂

Later edit:

Damn it! Punxsutawney Phil has predicted 6 more weeks of winter. Why, God, why!?!!