Timpul

6 03 2010
….
Ideea de trecut pe mine ma cutremura. Intr-un sens bun. Cred.
Imi pare incredibl sa fi fost
Tu, sa fi fost cineva/altcineva
Mi-s dragi si comozi pasii vechi, mi-e dor de drumurile vechi
Desi, cumva le-am uitat.
Dar acel fel ciudat in care inca mi le amintesc ma fac sa ma cutremur.
Cand ma vad pe mine mica, in poze sau in mine, mi-e drag de mine.
Mi-e drag de mine ca de altcineva, ca de un pui de om pe care l-am cunoscut.
Cand stau la povesti cu prieteni vechi si ne amintim nebunii de adolescenti, devin usor invidioasa: mi-as fi dorit sa fac si eu nebuniile alea.
Si de fapt, eu le-am facut!
Doar ca eram alt eu
Ideea de timp care trece ma bulverseaza uneori:
Sunt eu cine mi-am imaginat ca voi fi?
Am fost eu asa cum imi amintesc ca am fost?
Voi fi cum sper, cum imi doresc, cum imi planuiesc?
Nu e o criza de personalitate, si nici una dubla-tripla dezvoltata.
Nu e nici lipsa nici surplus din aceasta.
Doar ca imi vad viata din straturi suprapuse.
Foite, exact ca la o ceapa, da da
Am fost, sunt si voi fi, desi mereu aceeasi, usor alta.
Ma voi uita, ma voi aminti, ma voi inventa si ma voi recompune.
Eu.
Timpul.

Acțiuni

Information

3 responses

7 03 2010
cafeavecsourire

parfum de Siddhartha.

numai zambet, numai bine, cu grija de tine.

10 03 2010
ammelie

Parfum de Timp.🙂

17 03 2010
Confuzii nobile « cefacoamenii’s Weblog

[…] martie 17, 2010 at 8:57 pm (Uncategorized) Pentru ca e vorba de Timp, trebuie sa las un comentariu. Ieri si astazi am cautat prin casa dupa un fluier ce a fost al unui prieten din copilaria (‘a veche). Prietenul al carui fluier l-am pierdut, mi-a fost un fel de maestru pentru cateva zile. Din pacate, nu l-am gasit, dar pe langa alte lucruri ce tin de amintiri am gasit o parte din pozele copilariei pe care nu le-am mai vazut de cativa ani buni. Imi amintesc ca acum doi ani eram printre prieteni, iar unul dintre ei a amintit de copilarie; in momentul acela eu mi-o uitasem complet, desi as fi avut si eu cateva nazbatii si amintiri simple “demne” de povestit. Astazi mi-a trecut prin cap sa ard totul, afara de cateva jurnale sarace din ultimii ani, sa ard ca pentru un semn spre viata noua. E important sa invatam din trecut, sa-l curatim si sa pastram esentialul, sa ajungem sa-l divinizam chiar.. Fara trecut nu ne putem crea viitorul, si viceversa.  Trecutul, oricat de exact s-a petrecut atunci cand s-a petrecut, el poate fi schimbat; oricat de exacta e realitatea, memoria nu e. Iti dedic comentariul meu, Ammelie. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: