Non-comunicarea

25 03 2010

Am o problema cu trendurile (tendintele). Mi se par foarte… constrangatoare!

  • Aceasta este directia in care se indreapta lumea! (Aceasta, nu alta!)
  • Acestea sunt tendintele primavara-vara 2010! (S-a hotarat, gata!)

Inscrie-te in trend!

De la globalizare incoace, totul este universal. Comunicarea, draga de ea, e printre primele la apel: Everybody blog!

Mai nou, un studiu arata ca micro-bloggingul a devenit mult mai popular decat demodatul blog. Si daca asta e trendul, atunci: Everybody tweet!

Este micro-comunicarea ceva rau? Raspunsul este intre extreme. Nu e nimic rau in simplificare si sintetizare. As putea gasi insa negativul din fragmentare. O idee expusa in forma cea mai simpla poate fi cu atat mai valoroasa. O idee limitata de numarul de caracatere tinde insa spre trunchierea mesajului, cauzand dificultati mari in descifrarea acestuia si, intr-un final, se ajunge la non-comunicare.

„Adevarata hiba a secolului nostru” – ca sa folosesc o expresie in trend – este insasi non-comunicarea. Spui ceva, dar de fapt nu spui nimic. Mesajul este limitat, scopul neclar, destinatarul nedefinit. Twitter-ul e plin de ciripituri si reciripituri cu link-uri de funny vids, funny pics si etc. Deja non-comunicarea se transforma in non-informatie.

Exemplu extrem: Dincolo de lumea virtuala, daca te plimbi jumatate de ora pe o strada si ii spui fiecarei persoane intalnite: „E frumos azi afara.” – Ai comunicat ceva? Ai transmis vreo informatie utila? Nu.
(Exceptie: Daca afara ploua si tu zici ca e soare, transmiti informatia ca esti putin nebun😛 )

Si lucrurile merg mai departe:

  • Filmele sunt transe la indigo (Pocahontas = Avatar) (Se pare ca de la indigo li se trage na’avi-lor culoarea albastra😛 )
  • Un succes devine magnet pentru sequel sau prequel (Ideea principala putin dezvoltate – nu prea mult, ca poate mai ramane si pentru partea a treia)
  • Melodiile – cel putin cele romanesti – sunt i-den-ti-ce. Ca si cei care le canta, de altfel. Ba, mie mi-e destul de greu sa fac diferenta si intre Lady Gaga si Anda Adam. In plus, exista vreo melodie romaneasca din ‘noul stil’ care sa transmita ceva? Chica Bomb a lui Dan Balan mi se pare cel mai bun prost potrivit exemplu.
  • Bloggeri ‘mari’ abordeaza si ei aceleasi si aceleasi subiecte; daca ai citit un articol, le-ai citit pe toate.

De fapt, in abundenta non-informatiei, o informatie adevarata aparuta va fi asaltata si devorata imediat de toate canalele de comunicare. (Informatie adevarata presupunand: noutate, utilitate, sa fie atragatoare, interesanta, importanta). Insa, oarecum surprinzator, rezultatul supra-saturarii canalelor cu aceeasi informatie, discutata, analizata, concluzionata, si din nou – este chiar reducerea acesteia la banal. Perisabiliatate este pe fast-forward. Si ceea ce a fost informatie pretioasa pentru cateva clipe devine, iata – non-informatie.

Paradoxal, in epoca informatiei, mie mi se pare ca tot mai rar ma intalnesc cu aceasta. Pe cararile internetului se gaseste tot mai des neinteresantul, neimportantul, inutilul. Poate de aceea, cand descopar ceva atragator, interesant, nou, sunt si eu mult mai entuziasmata! Informatia a devenit o raritate, si eu o pretuiesc ca atare.

Mici descoperiri pretuite in ultimul timp:

https://ammelie.files.wordpress.com/2010/03/01-morning-sun-robbie-williams.doc

Acțiuni

Information

2 responses

26 03 2010
AnaAyana

Pentru ca e mai usor de luat ca atare decat de gandit/analizat/cantarit. Nu am urmat niciodata trendurile, nu mi-a placut niciodata sa fac ceva doar de gura/ochii/urechile lumii. Uite de asta apreciez blogarii care scriu mai rar dar au intr-adevar un mesaj. De asta imi caut singura filmele la care sa ma uit si abia apoi ma uit pe recomandarile de pe toate drumurile, etc.

Comunicarea este supeficiala. Aud zilnic chestii de genul „vecina mea a facut”, „catelul meu a mancat..”, „azi ma spal pe cap”, „ce mai face Cutarescu?”…. dar nu aud niciodata: „ce parere ai despre cazul….” ce ar trebui facut? Cum am putea evita problema X, ce tehnici foto ai mai descoperit, etc.

Poate ca exagerez, poate ca nu. Ideea principala pe care o conturez din ce in ce mai bine in mintea mea: inconjoara-te numai de oameni de calitate. Prin oameni de calitate inteleg: oameni de la care ai ce invata, oameni care nu se preocupa de barfa ci de binele celor din jur, oameni care sunt capabili sa admita care este adevarul si nu sa linguseasca, etc.

Articolul tau m-a prins intr-un moment in care simteam nevoia sa spun astea, plus ca vad ce spui 🙂

26 03 2010
ammelie

Ana, cuvantul cheie cred ca este filtrare. A informatiei, a trendurilor, a preocuparilor, a oamenilor cu care ne inconjuram. Ne creem astfel mica noastra lume proprie, in care comunicarea este meaningfull. Ne creem si ne promovam propriile informatii, propriile valori, propria micro-cultura. (Bineteles, exista ‘pericolul’ unei oarecare indepartari/izolari de societate – dar asta nu e neaparat un lucru rau. Ba, eu gasesc uneori o mare satisfactie in aceasta indepartare.)

Cat despre comunicarea superficiala, cred ca mai este o ramura, pe langa ceea ce ai spus tu; anume: superficializarea unor subiecte in mod normal serioase (vezi talk-show-urile interminabile, politice si nu numai)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: