Cum ma schimba toamna



Foto de aici.

toamna ma schimba
incepe prin a-si strecura razele de soare caldute
printre draperii
si imi schimba culoarea peretilor
in galben

apoi, subtil, dar insistent
imi scoate din sifonier mai intai o esarfa,
mai apoi un sacou
apoi o bluza pufoasa si mov
iar cand prinde curaj,
ma trimite, autoritara, sa-mi cumpar pantofi

Cand dorm, imi umbla in playlist. Si uite asa ma trezesc invadata de Norah Jones si Rod Stewart si Sting. Imi trece pe lista de lecturi tot si tot mai multe carti, iar cand protestez ca imi scurteaza zilele se face ca nu m-aude. Serile de weekend, ma tine in casa si imi pune film dupa film. Iar daca am fost cuminte, imi cumpara bilete la teatru. 🙂

Dar imi place sa locuiesc cu ea, chiar daca ne mai impiedicam una de alta prin casa. Cand aveam vara in chirie, avea mai multa libertate de miscare. Toamna insa e mai restrictiva. Imi interzice multe lucruri: sa stau la terase cu o limonada rece, sa port rochita mea albastra, sa-mi fie dor de mare (‘N-are rost’, imi spune.). Imi fura timpul si ascunde de mine cerul albastru. O suspectez ca e geloasa pe relatia mea cu vara. 😛

Dar o inteleg, si stiu ca asa este ea… E rece, posesiva si cu toane. Imbufnata mai tot timpul. Dar o accept asa cum este, ce sa fac? Plus, ca uneori ma recompenseaza cu zile atat de stralucitoare, incat ii iert toate pacatele. Si da, imi si daruieste multe lucruri:

– cand ma ciupeste rece de obraji dimineata si cand isi incurca vantul in parul meu, ma face sa ma simt din nou copil.
– cand parfumeaza aerul cu negura si fum, imi aduce aminte de o seara din alta lume, de o imbratisare care poate topi si naste lacrimi in acelasi timp.
– cand este aurie si calda, imi daruieste leagane vechi si esarfe colorate.
– cand zilele sunt reci si ploioase, ne pierdem amundoua intre paginile unei carti.
– imi fura timpul, dar imi dilata clipele.

Toamna imi daruieste multe lucruri, ma ademeneste si ma schimba. Ma face sa tac adanc si privesc departe, ma face sa-mi fie dor de vechi si sa caut poezii printre frunze galbene.

si incet incet
eu si toamna ne obisnuim
una cu alta
in ultimul timp, chiar
ii imprumut parfmul ei amar
fara sa ii mai cer voie