Despre maturizari

5 11 2010
Eu nu cred in bilanturi la implinirea varstei de x ani. Cum nu cred nici in rezolutii de Anul Nou. Dar le fac pe amundoua. :)) Si cred ca fiecare la face – chiar daca nu cu hartie in fata si cu liste numerotate. Dar, la un anumit nivel vor exista intotdeauna gandurile acelea: ce am facut pana acum? cum m-am schimbat? incotro ma indrept? ce imi doresc? Si etc.
Asa ca, inevitabil, acum vreo 3 luni scriam:
Eu fac maine 27 de ani
wow!
that’s a lot
acum vreo 10 ani, cand scrap-uiam de zor la scrapbook-urile mele, cu greu imi putea imagina varsta asta
cred ca nu mi-am imaginat-o cu adevarat niciodata
pur si simplu, a inceput sa mi se intample
m-a ajuns din urma, sau eu pe ea
am pasit usor dintr-o lume de vise intr-o de concretati
de lucruri cu contur dur, nu pufos,
de treziri dimineata si mers la servici, nu de lenevit in pat si in fata calculatorului
de responsabilitati, nu de ascunderi in spatele degetului

Nu stiu cum pare insiruirea asta antagonica. Poate dezechilibrata. Depinde de fiecare in ce parte vede ca se inclina balanta. Pentru mine este, insa, cam la mijloc. Poate in zilele grele de la servici, inclina spre ascuns sub plapuma…🙂 Dar, cum observasem inca de acum vreo 2 ani, au inceput sa fie tot mai rare accesele de ‘Cine sunt oamenii astia mari si ce vor de la mine?’ :)) 

Oricum, in astia 2 ani multe s-au schimbat – si multe am invatat. Astfel incat pot spune acum ca ma simt – de multe ori – femeie. Chiar daca sunt eu mai copilaroasa uneori, chiar daca inca mai vreau sa visez, chiar daca mai scriu uneori despre mine in pagini virtuale, devin incet incet adult. Cu griji de intretinere si de cumparat paine, cum ma temeam. :)) Dar stii ce? Nu-i asa rau!🙂 Mai ales ca il am pe el alaturi. Si impartim si grijile de bani, si mersul la piata si facut baie si visat la excursii exotice, si vazut filme si tot. Ma simt iubita si iubesc si asta e micul paradis de tanar adult, nu?🙂

Poate ca de cele mai multe ori, fericirea e mica. Pitita intr-un coltisor. Nebagata in seama. Discreta. Dar e mereu acolo. Chiar daca nu o chem, spunand tot timpul ‘sunt fericita’. Dar sunt. In substrat. Sub piele. In spatele genelor. Adanc, in piept. Sunt. De aici porneste totul. De la aceasta fericire mica si discreta si atotcuprinzatoare. Atotsustinatoare.

Eu nu cred in mid-life crisis. (Desi aud cinicile soptind: ‘Sa te vad la 30 de ani’ :)) ) Dar nu, nu cred nici in criza de 30. Cred in schimb in maturizare inevitabila si – totusi – frumoasa. In transformare. In devenire. Sunt pasi care se fac, unul dupa altul. Fericire simpla de copil, Joaca fara griji; Razvratire si Nebunie de adolescent; Libertate si Entuziasm si Energie de 18-20 de ani; Personalitate si Usoara Aroganta de 24-25; apoi – cred eu – Regasire. 

Vin toate, la timpul lor. Impacarea cu tine insati, cum iti doreai. Responsabilitatile, de care pana acum fugeai. Iubirea, asa cum o visai. Stabilitatea, care pana acum nu te preocupa. Orizontul se largeste. Intuitiv, inevitabil. E o crestere aproape palpabila. Si e important sa te bucuri de ea.


Acțiuni

Information

3 responses

5 11 2010
Despre maturizari - Ziarul toateBlogurile.ro

[…] Despre maturizari Fri Nov 05, 2010 11:40 am … Eu nu cred in bilanturi la implinirea varstei de x ani. Cum nu cred nici in rezolutii de Anul Nou. Dar le fac pe amundoua. ) Si cred ca fiecare la face – chiar daca nu cu hartie in fata si cu liste numerotate. Dar, la un anumit nivel vor exista intotdeauna gandurile acelea: […] […]

12 11 2010
ilipili

Cu cat propriul nostru cerc e mai restrans, cu atat suntem mai fericiti. Cu cat il facem noi sa fie mai larg, cu ajutorul imaginatiei (ori a iluziei), cu atat avem sanse mai mari de a fi dezamagiti si vesnic nefericiti. Iti doresc asadar, atat multa fericire cat si impliniri/schimbari !
All my best to you !🙂

12 11 2010
ammelie

Asa e. Am observat asta, tendinta oamenilor de a-si strange aproape ce il face fericit: prieteni, muzici, carti, etc. Se cuibaresc intre aceasta ca intr-un cocoon, si acolo le e cald si bine. Asa fac si eu. Si de multe ori, iesind in ‘cealalta lume’, cea (mai) mare, ma trezesc privind in jur cu ochi mari si neintelegand multe lucruri, atitudinii, gesturi, etc. Si da, ma simt dezamagita si ne-la-locul-meu. Asa ca ma introc zgribulita inapoi, in fericirea mea.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: