Varste

17 11 2010

Foto de aici.

Am primit de la Flori o leapsa nostalgica si profunda. M-am gandit, am refuzat sa deschid jurnale prafuite, mi-am invartit amintirile pe degete si iata ce amprente au lasat anii care au trecut.

La 3-4 ani eram mica, blonda, creata si fericita. Locuiam la tara cu bunicii mei si eram dusa la gradinita pe bicicleta, in geanta de postas a lui tataia. Spuneam poezii cu ratuste si imi placeau cuvintele cu ce si ci. Mami venea in vizita si avea un parfum numai al ei, pe care si azi il simt cand mai ma duc pe la tara si vine si ea.

La 5-6 ani eram la fel de blonda, dar mai degraba ciufulita decat creata. Mamaia ma tundea punk si iarna ma imbraca pana in dinti. Dansam brasoveanca cu un baiat blond care era ‘prietenul meu’ si cam faceam pe sefa cu el. Invatasem deja sa citesc si stiam sute de poezii pe de rost. Povestile se inventau singure in jurul meu si lumea era un loc imens pe care ma pregateam sa il descopar.

La 7-8 ani incepusem scoala. Imi amintesc prima zi in fiecare detaliu. Uniforma mea, ploaia usoara, mirosul diminetii, cimentul din curtea scolii si frunzele cazute, invatatoarea mea, cartile, colegul de care m-am indragostit cu toata puterea inimii mele de copil in acea prima zi. Eram mica si priveam lumea cu ochii mari. Multe lucruri imi pareau grele, dar stiam cu sa le fac usoare. Cei 4 pereti ai casei ma sufocau, aveam nevoie de aer, aventuri si prieteni.

La 9-10 ani aveam locul meu mic in lumea aceea mare. Citeam, ma jucam, visam si eram fericita cu naivitate de copil. Luam premii intai si imi placea scoala. Descopeream si eram fascinata.

La 11-12 ani iubeam sau visam o iubire si sufeream, cumva molcom, ca el nu ma iubea. Scriam poezii cu pixul rosu in jurnale colorate. Eram visatoare si romantica. Eram inca mica.

La 13-14 ani eram deja mare. Ma transformasem. Aveam toate orizonturile deschise. Stiam mai multe ca oricand, aveam mai multi prieteni ca oricand si ma distram mai ceva decat cand eram copil fara griji. Imi descopeream pasiuni in muzica, scris, filme.

La 15-16 ani aveam prieteni noi, liceul era un teren favorabil. Dansam ca o nebuna prin discoteci, eram rebela si traiam in lumea mea. Lumea noastra, de fapt, in care se intampla tot timpul cate ceva, dramele erau intense, fericirile si mai si, iubirile se aprindeau si se stingeau cu repeziciune, dar ardeau intens.

La 16-17 ani iubeam pentru prima data cu adevarat. Iubeam cu delicatete si cu incapatanare, cu disperare si cu cruzime. Frangeam inimi si mi se frangea inima. Ma schimbam, vedem lucrurile altfel, lumea capata profunzime. Invatam. Capatasem foarte multa incredere in mine; puteam sa fac orice doream, lumea imi era la picioare.

La 18-19 ani am terminat liceul si am intrat la facultate. Eram trista. Traiam in mare masura in trecut, inca sufeream pentru iubirea pierduta, ma invinovateam si nu reuseam sa trec peste. Prezentul imi oferea mai multe decat oricand, as fi putut fi atat de usor fericita! Dar nu puteam. Plangeam mult si eram singura. Nu gaseam nicaieri nici macar un umar pe care sa ma sprijin. Nici pentru cautari nu mai aveam putere.

La 20-21 de ani m-am schimbat din nou. Sau am inceput sa ma schimb. M-am scuturat de trecut si am facut pasii necesari pentru a merge mai departe. O noua facultate, noi prieteni, o noua atitudine. Imi descopeream alte pasiuni. Teatru, alt gen de muzica, fotografia, calatoriile. Traiam pentru mine si prin mine. Eram in mare masura egoista, dar eram fericita, in acel fel cumva inchis. In acelasi fel iubeam: inchis, retinut. Iubeam atat cat era nevoie, nu mai mult. Eram iubita la fel. Greseam amundoi, desigur, dar acea iubire era doar un pas.

La 22-23 de ani eram in ultimii ani de facultate. Gaseam placere in studierea cursurilor si imi regasisem o ambitie de mult uitata. Ma mandream ca imi era usor sa invat si ma atragea ceeea ce invatam, intr-o oarecare masura. Am facut inca un pas pe care de mult vreme ezitam sa-l fac: m-am angajat. Eram bine, eram fericita, si incepeam sa ma deschid spre lume intr-un fel in care n-o facusem pana atunci. Ma acceptam pe mine si ii acceptam pe toti ceilalti.

La 24-25 de ani simteam ca ajunsesem unde trebuia. Imi gasisem locul in lume si in mine. Nu asteptam si nu cautam nimic. Mi-era bine.

Acum, la 26-27 de ani mi-e si mai bine. Am gasit, fara sa caut, iubirea care chiar aseaza toate lucrurile la locul lor. Sunt mai fericita decat mi-as fi putut inchipui si lumea cea mai frumoasa e lumea noastra. Parca toate intrebarile si-au gasit raspuns sau pur si simplu nu mai sunt importante. Mi-e bine.

Concluzii?

  • Fiecare varsta are farmecul ei si sunt sigura ca m-am incadrat la fix in stereotipiile fiecarei etape. Dar asta mi se pare ceva frumos.
  • Sunt persoane care isi lasa amprenta asupra ta pentru totdeauna si altele cu care doar te ‘intersectezi’ la un moment dat si timpul le incetoseaza fara mila.
  • Regretele? Timpul – si viata traita frumos – le estompeaza pana raman din ele doar zambete usor amare, abia schitate.
  • Multi dintre pasii facuti sunt uitati, dar toti te-au adus unde esti.

Mi-e putin ciudat sa dau leapsa asta mai departe, mi se pare prea personala. Dar daca cineva trece pe aici, si ar vrea sa o preia, nu ma supar.🙂


Acțiuni

Information

2 responses

17 11 2010
Varste - Ziarul toateBlogurile.ro

[…] Varste Wed Nov 17, 2010 13:52 pm Foto de aici. Am primit de la Flori o leapsa nostalgica si profunda. M-am gandit, am refuzat sa deschid jurnale prafuite, mi-am invartit amintirile pe degete si iata ce amprente au lasat anii care au trecut. La 3-4 ani eram mica, blonda, creata si fericita. Locuiam la tara cu bunicii mei si eram dusa la […] […]

21 01 2011
laura

frumos ma regasesc in ceea ce ai scris noi suntem tot ceea ce am trait in noi raman toate persoanele trairile doar ca mergem si crestem mai departe…imi place cum scrii

eu sunt goldenleaves de pe cinemagia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: