Traim in lumea lui ‘Sa nu mai stie nimeni’

15 02 2011
Se intampla oricui, din cand in cand, ceva frumos. Si nu ma refer neapart la ceva castigat, ci mai degraba muncit, obtinut, realizat. O vacanta frumoasa si scumpa, o renovare completa a apartamentului, o marire de salariu, etc. Si atunci cand lucrul frumos se intampla, prima reactie – chiar inainte de bucurie – este: ‘Sa nu cumva sa afle cineva!’
Nu inteleg aceasta secretomanie, aceasta teama de – banuiesc – gura lumii. Oamenii se tem de invidie, de ‘vorbit pe la spate’, chiar de blesteme – am auzit!
‘De ce sa stie toata lumea ca eu plec in vacanta la 5* in Turcia?’ – De ce sa nu stie? ma intreb eu. Ce e rau intr-asta? A da, daca ai jefuit o banca ca sa faci rost de bani, atunci da – e chiar indicat sa tii secretul!🙂 Dar asa, daca ai muncit pentru banii aceia, i-ai pus deoparte si ai hotarat ca o vacanta de lux e cel mai bun mod de ai cheltui – are cineva drept sa te judece? ‘Nu, dar tot o va face’ – va veni raspunsul cu o scuturare trista din cap. 

Niciodata nu am inteles de ce parerea altora poate afecta atat de mult pe cineva. De ce o susoteala cand iesi din camera sau o tacere brusca cand intri de face sa te framanti si sa te ascunzi. A da, daca e vorba de prieteni si apropiati care te judeca/barfesc, atunci e normal sa te afecteze. Desi – mai pot fi numiti prieteni cei care fac un astfel de lucru?

Oamenii, insa, se lasa afectati foarte mult de parerea celor mai neinsemate persoane. ‘Vecina de la 3, cu care sunt in relatii de buna ziua, m-a intebat daca am scuturat covorul peste balconul ei. Si asa m-a afectat ca a crezut asta despre mine!’ De ce? Nu reusesc sa inteleg. Spune-i ca nu, si chiar daca nu te crede, tu stii adevarul. Unde e durerea aici?

Am patit o data ca, la o iesire la un restaurant, unui prieten sa i se para ca cei de la masa vecina radeau de noi si asta i-a cam stricat tot cheful. Ok, in primul rand: paranoia much?🙂 Si in al doilea rand: de ce mi-ar pasa mie de niste persoane care mi s-a parut ca radeau de mine (fara sa stiu de ce) si pe care n-o sa le mai vad niciodata?

Se pare insa ca este inca o anomalie a societatii contemporane: iti pasa suficient de tare de parerea necunoscutilor pentru a te framanta ore bune, dar suficient de putin de lucrurile gresite pe care le vezi la orice pas, pentru a incerca sa le indrepti.

P.S. Dar asta ramane intre noi, da?🙂


Acțiuni

Information

3 responses

16 02 2011
un suflet

Frumoasa postarea ta, imi plce mult dar „sa nu mai stie nimeni” , „ramane intre noi!”

19 02 2011
Ana Ayana

Ori sunt superstițioși, ori din cale-afară de modești. SAU, aplicînd psihologia inversă cum că ceea ce trebuie să fie secret zboară mai repede și-ți face publicitate, ajungi un modest celebru despre care toată lumea nu știe nimic dar cunoaște tot😀

22 02 2011
ammelie

Un suflet, mersi.

Ana, modestia aproape ca as intelege-o. Dar am observat ca e in mai mare masura paranoia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: