Hai sa chiulim!

25 03 2011

Intre un playlist, un post cu fotografii si un articol de revlota impotriva a (ceva) – cam aici se poate gasi blogul meu zilele astea. Lunile astea, daca stau putin si rasfoiesc. Cateodata mi-as dori sa ii schimb coordonatele, sa il intorc in timp, in acele inceputuri sensibile si cu emotii reale. Presupun ca e dorul simplu de inocenta simpla.

Uneori mi-e asa ciuda ca sunt un om mare! Vreau sa fiu mica si ilogica si dramatica si intensa. Responsabilitatile si seriozitatea sunt exact atat de over-rated cum imi inchipuiam cand aveam 14 ani. Iar punctualitatea si mai si!

Mai tineti minte cum era in liceu, cand te trezeai dimineata si n-avei niciun chef sa mergi la scoala, asa ca pur si simplu te bagai inapoi in pat? Eu mi-am amintit azi si zau daca nu era delicios sentimentul! Normal ca nu era ceva corect, normal ca erai tras la raspundere, dar, cumva, supravietuiai! Si chiar fara prea mari sentimente de vinovatie. 😛

Sincer, imi doresc sa chiulesc!🙂 Sa retraiesc macar o data acel sentiment, acea nebunie mica si delicioasa, izvorata din diverse motive: ‘Nu mi-am facut tema’ ‘Am o singura nota si sigur ma asculta’ sau pur si simplu ‘N-am niciun chef de chimie!’. Ce viteji eram si ce naivi eram si cata libertate in acea ora de stat la povesti in Gradina Mare.

Mi-e dor de cei care eram, de teme copiate in pauze, de povesti intortocheate de iubire, de pasiuni, jocuri si gelozii, de acea lume mica a noastra in care se intampla tot timpul cate ceva. Mi-e dor de intrebari si cautari si rebeliuni nejustificate, de fuste mini-mini si de tocuri de de 15 centimetri! Mi-e dor de Vacanta Mare! Cand esti adult nu mai exista Vacanta Mare…😦

Vreau acele zile lenese, vreau acele seri magice, dar mai mult decat orice vreau o ora de chimie de la care sa chiulesc!🙂

P.S. Avea dreptate Bart😦

 


Acțiuni

Information

6 responses

25 03 2011
Un suflet

Tare rau sfarsitul : „vreau o ora de chimie de la care sa chiulesc! ”
Nici mie nu imi placea chimia…dar nu indrazneam sa chiulesc, acum … m-as incumeta :d
Hai sa chiulim si sa mergem in parc sa o vorba buna.

25 03 2011
ammelie

Hehe… nu cred ca a existat ora de la care sa nu chiulim! Uite, eu eram mai viteaza atunci decat sunt acum. La tine se pare ca e invers…🙂

29 03 2011
Irina

Hahaha… tocmai la asta ma gandeam si eu acum ceva timp… Cat de bine era sa ai acele „mici portite” de scapare, pe care acum nu ti le mai permiti (ce sef ar vrea un angajat care suna mereu sa spuna ca este bolnav, ca i-a murit masina, ca are probleme de familie, ca s-a imbolnavit pisica, ca l-a inundat vecinul, ca a dat foc la bucatarie in timp ce-si pregatea mancarea, etc, etc.). Sau mai bine zis, ce angajat care vrea sa ramana cu locul de munca si-ar permite acest lucru. Tare as vrea sa „chiulesc” uneori de la viata, sa iau o pauza, sa spun „stop” si totul sa se deruleze pe repede inainte (ca in filme) in jurul meu, in timp ce eu sa stau cuminte si privesc dintr-un colt.

29 03 2011
ammelie

Scuzele astea sunt mai stresante decat rutina! :))
Bineteles, mai ales in ziua de azi, chiulul fara remuscari e o utopie. Nu iti permiti sa lipsesti macar o zi de la serviciu intr-o lume in care toti suntem cu atata usurinta inlocuibili si in care depinzi atat de mult de dolarul zilnic.😛
Dar de visat, ce bine, inca ne mai permitem!

13 05 2011
burberryhandbag

hello everyone,I’m very happy to talk with you here.

14 05 2011
polo shirts

I like this picture very much.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: