Despre gusturi prea bine definite sau timp valoros

12 04 2011

Apropo de alternative, cred ca e clar pentru toata lumea ca traim in epoca in care totul ne e la indemana. Au trecut vremurile cand memoram playlist-ul de la MTV ca sa stim cand putem vedea videoclipul nostru preferat. Filmul de sambata seara de la ProTv este acum o vechitura pe care acum 10 ani o incercuiam in program si ii puneam trei semne de exclamare. Iar de carti, ce sa mai spunem, oferta este pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele.

Diversitate + accesibilitate = love. Cu toate astea, sau poate ca efect inevitabil, am devenit pretentiosi. Ne place o melodie? O ascultam de 10-15 ori pe repeat si apoi trecem la urmatoarea fara regrete. Urmatoarea nu ne convinge in primele 20 de secunde? Exista butonul de next! Fara regrete.

Ne-am conturat gusturile cu marker gros si ne pricepem de minune sa sortam ce ne place de ce nu ne place. Intrebarea care imi vine in minte: mai sunt gusturile noastre flexibile? Sau poate nu atat de departe: mai avem rabdarea sa exploram putin mai mult ceea ce la prima vedere nu se incadreaza in gusturile noastre impecabile? Mai intoarcem la pagina 2 daca prima nu ne-a castigat?

Tot mai mult in jurul meu vad ca nu.
– Iti place Bob Marley?
– Meh, am asculatat o melodie o data si nu mi-a placut.
E suficient? Sunt suficiente 10 minute dintr-un film sa iei hotararea: te asezi mai comod in fotoliu sau il inchizi direct cu shift+delete?

Nu mai avem rabdare nici cu timpul, nici cu noi insine, nici cu ce am putea descoperi dincolo de aparente. Ne multumim sa punem eticheta ‘Nu-mi place’ si sa trecem la urmatoarea: carte, melodie, film, etc. Pentru ca urmatoarea ne asteapta chiar sub nasul nostru.

Vorbim aici de gusturi prea bine definite, recunoasterea din prima a calitatii sau poate chiar de snobism? Sau oare este doar o chestiune de timp valoros si de gestionarea acestuia… De ce sa pierd timpul cu ceva ce nu imi spune nimic? Interpretarile sunt cu siguranta chiar mai multe. Iar raspunsul este, ca intotdeauna, subiectiv.

Eu una sunt adepta lucrurilor duse pana la capat. Nu am abadonat niciodata o carte sau un film la jumatate sau mai devreme. Poate ca sunt si putin masochista🙂 , pentru ca am rezistat si la cele mai groaznice experiente. (Vezi The Room). Dar asta doar pentru ca eu cred ca nu am dreptul sa spun ‘E un film prost’ daca nu l-am vazut pana la capat. Nu am dreptul sa spun ‘Nu mi-a placut Imparatul Mustelor’ decat daca am citit-o pe toata. Si etc.

Asta cred eu. Mi-ar placea insa sa stiu si ce credeti voi. Pana la ce pagina acordati credit unei carti? Cate sanse acordati unui film? Si re-vazutul sau re-cititul il luati vreodata in calcul?


Acțiuni

Information

7 responses

14 04 2011
Irina

Ai pus foarte bine problema… Uite ca, pana sa citesc ce ai scris, nu am stat sa analizez problema, dar o fac acum.
Cred ca este totusi o ecuatie in ceea ce priveste „gustul” – un pic de snobism, un pic de lipsa de timp, un pic de influente care ni se indeasa pe gat, un pic de selectie proprie.
Recunosc ca, oricat as vrea eu sa fiu „perfecta”, nu sunt, pentru ca sunt om inainte de toate. Si orice om are gandirea proprie si dreptul la libertatea exprimarii, cu care unele tari inca se lupta. Mintea mea lucreaza non-stop, nu o pot opri, as vrea uneori sa-i spun „stop”, sa vad ce se intamplam dar nu pot. Dar ca sa nu ma lungesc:
La filme rezist, chiar daca se dovedeste a fi prost (nu vreau sa fiu rea, dar vezi majoritatea filmelor romanesti noi :)) ala da masochism, mai ales daca ai si defecte profesionale).
La melodii rezist – le ascult pana la capat, daca nu imi place una mai ascult cateva de acelasi artist, in princiu de pe albume diferite. Dar doar atat, aici as incerca sa-mi acord scuza ca nu am timp si ca piata ne ofera foarte multe posibilitati. Dar nu, nu cred ca sunt suficiente 5 minute ale unei melodii pentru a spune daca iti place un artist sau nu, Poate mai corect ar fi sa spunem „nu-mi place melodia X”, dar exista posibilitatea ca alte melodii ale artistului Y sa fie bune. Daca vii si-mi arati una sa-mi placa, ok.
La carti am o problema – multa lume imi spune ca am stoluri, stoluri de pasarele :)) Ei bine, imi place sa citesc, de toate. Din carti imi iau hrana sufleteasca, imi iau energia de a continua, imi iau relaxarea, tot ce vrei tu. Dar nu acord credit daca o carte nu ma vrajeste dupa circa 50 de pagini. O inchid si gata. Nu spun ca e „proasta” (pentru ca mi s-a intamplat sa nu-mi placa anumite carti mult elogiate de critici), spun doar ca „eu nu am putut sa o citesc pentru ca nu este pe placul meu”.

14 04 2011
P.M.A.

Am intalnit foarte multi oameni in genul „- Iti place Bob Marley?
– Meh, am asculatat o melodie o data si nu mi-a placut.” si mereu m-a enervat mentalitatea asta. De asta am si incercat sa fiu altfel din punctul asta de vedere. Iar ca sa iti raspund, in cazul muzicii acord multe sanse, dupa cum stii, cand aud de un artist nou, descarc si ascult intreaga discografie, in cazul filmelor dau mai putine sanse decat la muzica, dar sa nu uiti ca am suportat alaturi de tine The Room😀, iar in cazul cartilor dau chiar mai putine sanse. La fel ca si Irina, renunt dupa cateva pagini. De obicei rezist mai mult de 50 de pagini, caci daca nu-mi place o carte, incerc sa citesc cat mai mult in ziua in care am inceput, incercand sa o termin, ca stiu ca a doua zi nu mai continui :)). Cat despre recitire, sunt doua carti pe care le-as reciti. Nu sunt prea concludente obiceiurile mele, dar daca ar fi o concluzie de tras, as spune ca dau mai multe sanse in functie de cat de pasionat sunt de actiunea respectiva.

15 04 2011
ammelie

Irina, pana la urma chestia cu diversitatea gusturilor e o chestie de deschidere. Unii sunt mai deschisi spre nou, altii prefera sa ramana pe calea batuta. Nu ar trebui sa catalogam bine sau rau, desi multi o fac. Pana la urma, importat e sa iti aduca tie satisfactie filmul, cartea, etc – nu sa te aliniezi la un trend.

15 04 2011
ammelie

Bro, ce carti ai reciti? Chiar sunt curioasa.

15 04 2011
P.M.A.

Crima si pedeapsa pentru ca a fost geniala, si Viata pe un peron care mi-a placut mult, dar am gasit-o cam „incarcata”, am citit-o in viteza, si nu am „inhalat” tot. Incarcate mi se par toate cartile filozofice, dar la asta mi-a placut fiecare cuvant😀

16 04 2011
Ana Ayana

Cu muzica am rabdare pana la jumatatea piesei, timp suficient pentru a-mi da seama daca-mi place sau nu. La fel fac si cu celelalte piese inainte de a trimite ceva la cosul de gunoi.
Cand descopar ceva, sunt entuziasta incat ascult toate albumele respectivului/ei. Cateodata aflu ca are numai 2-3 melodii bune si le tin minte pana la urmatorul album, alteori am surprize placute (cazul Angus and Julia Stone, melodii una si una dar s.a.)

Cu filmele si cartile ma simt responsabila sa privesc/citesc pana la capat. Poti avea din nou surprize, rasturnari de situatii (Odiseea spatiala m-a chinuit ceva pana s-o vad integral dar a meritat, Pulp Fiction la fel dar a meritat si mai mult).

E drept ca gusturile sunt formate mai mult de jumatate dar trebuie sa ne mai gandim ca e loc pentru un strop de noutate. Cine stie cate lucruri trec pe langa noi si nu le vedem din cauza marker-ului cu care ne-am inchis preferintele intr-un cerc.

18 04 2011
ammelie

Exact, Ana, cine stie cate lucruri bune putem pierde din cauza ‘ochelarilor de cal’!🙂 Sa incerci o ‘experienta’ noua nu te costa nimic, si poti iesi mai castigat decat ti-ai fi inchipuit. Iar daca nu iti place, macar stii sa nu mai incerci data viitoare.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: