Gri

16 10 2009

Morning__by_Nowherexbutxhere

Foto de aici.

Daca as putea picta totul in alb-negru, asta as face acum. Alb, negru si cat mai mult gri, in toate nuantele dintre inceput si sfarsit. Cateodata gasesc in imaginile aduse la cel mai simplu contrast o emotie mai mare decat in orice explozie de culori.

Uneori, cand ma trezesc dimineata nici prea devreme, nici prea tarziu, am impresia ca totul incremeneste pentru o secunda in tacerea lipsei de culori, intr-un gri ce acopera caldut clipa. La singular. Apoi, frematand, murmurand, griul se umple de culorile zilei si timpul incepe sa-si aminteasca numerele. Dar pentru putin, e doar gri.

Anunțuri




Green morning

30 09 2009
      
in_the_morning__by_shexspider
Foto de aici.
                      
Aceasta melodie imi aduce aminte de dimineti colorate cu verde.
Aveam vreo 8 sau 9 ani, ma trezeam devreme, cand mama mea se pregatea sa plece la servici. Deschideam televiorul pe Rai Uno. Cantau mereu aceleasi melodii: REM, Bryan Adams, Whitney Houston cu I’m every woman, si inca vreo 2-3. Perna mea era verde. Daca intorceam putin capul vedeam o bucatica de strada, pe sub jaluzeaua verde. Mama mea se imbraca in spatele meu. Imi erau atat de familiare toate zgomotele: sertarele deschise, fosnetul hainelor, parfumul, cautarea cheilor, vocea ei, usa inchizandu-se, tramvaiele trecand. Si acelasi melodii, mereu, in fiecare dimineata. Si eu stateam inca mult timp dupa ce ea pleca, cu capul pe perna mea verde si calda de somn, cu ochii intredeschisi, privind pe sub jaluzeaua verde o bucatica de strada pe care treceau din ce in ce mai multi oameni.
      




Idemnul ploii

25 06 2009
     
tearfulstatuesm
Foto de aici.
Ploaie usoara, dimineata de vara. Liniste, lumina, racoare. Si un ritm care te indeamna sa inventezi o propozitie despre ce inseamna viata la sfarsitul careia sa pui punct ca un zambet.
        
– Ca un zambet de statuie.
– Ce vrei sa spui?
– Un zambet implacabil, ca al statuii lui Conchis.
– Nu, nu imi place.
– De ce?
– E un zambet fix, mort.
– Poate e un zambet care a prins tot ritmul vietii in nemiscarea pietrei.
– Nu. Mai bine un zambet viu, dansand pe un chip viu.
     
Alter Ego.
   




Cele mai placute lucruri in viata

3 04 2009

  

morning_song_by_amma_lirio

Am primit anul trecut (well, ras-trecut) un cadouas de la cineva care continea cuvintele: The Best Things In Life Aren’t Things. A fost filozofia mea vreo cateva saptamani. 🙂 M-am trezit cu cuvintele in cap astazi, si se pare ca inca mai este filozofia mea. 🙂
 
Cele mai placute lucruri in viata:
  • diminetile luminoase, cand te trezesti in cantec de gugustiuci (imi aduc aminte de diminetile copilariei)
  • prima zi din primavara cand e suficient de cald incat sa te incalti din nou cu pantofii (a.k.a. today! 🙂 )
  • sa auzi din intamplare o melodie pe care n-ai mai auzit-o de cand aveai 14 ani si dansai bluzuri in discoteca :))
  • Seinfeld! 😀
  • plimbarile pe faleza, mana in mana, la lasarea serii si fotografiile facute
  • cele 5 minute cat mai stai in pat dupa ce suna ceasul 🙂
  • o seara de mai (NU a lui Banica :P)
  • Casablanca si un pahar de vin rosu (ce zici? 🙂 )
  • o seara la teatru sau la un concert al lui Nicu Alifantis, sau orice alt spectacol care uneste oamenii pentru o clipa
  • urme de pasi pe nisipul ud de la malul marii
  • peisajul ce se deruleaza prin fereastra si melancolia unui drum lung
  • planuri mici si frumoase (mai frumoase decat cele mari)
  • Gael Garcia Bernal 😆
  • o pajiste cu maci
  • orice drum nou pe care mergi, fara sa stii incotro duce…
   




liniste in oras

10 02 2009
       
picture-1227 
E atata liniste in oras azi! Ca niciodata. Ma simt in alt loc, recunosc strazile doar daca le privesc cu atentie.
 
Mai devreme decat de obicei am iesit in oras azi. Ma plimb fara graba. Se aude doar sunetul familiar al pasilor mei si din cand in cand sunetul indepartat al existentei altor oameni. E lumina si frig, soare si vant, cer albastru, nori albi, umbre lungi ale copacilor sub pasii mei. Mi-as dori sa am camera la mine. Ma intreb daca as putea prinde linistea asta intr-o fotografie.
 
Imi dau seama ca nu stiu nimic despre ziua de azi, nu stiu ce se va intampla. Nu imi pasa. Nimic nu conteaza in afara acestui moment, fragil, subtire, efemer. Si totusi, clipa asta mica capata volum, intinzandu-se si cuprinzandu-mi fiecare viitor pas. Ma simt de parca pasii imi aluneca si inaintez fara sa inaintez. Timpul e un balon de sapun.
 
E o zi in care muzica imi pare redundanta. Deschid last fm la birou, din obisnuinta, dar apoi ii dau pe mute. Mi-e suficient atat. Liniste, zumzaitul calculatoarelor, zgomotul tastelor. Usi deschizandu-se si inchizandu-se undeva, oameni vorbind, undeva.
  
P.S. Fotografia e ceva mai veche, dar parca are ceva din linistea de azi.




Orizont

4 01 2009

picture-089

1 ianuarie 2009





Giving up

30 08 2008

In ultimul timp mi-am spus ca I give up. Ma oboseste prea tare timpul asta.

Asa ca I gave up. Doar pentru un timp. Pentru un timp fara ore. A fost un drum lung, si apoi un timp de tacere.

Iarasi, am impresia ca in locul acela ma asteapta mereu toate raspunsurile, ascunse cumva in urmele pasilor mei, lui, lor, toti pasii care au trecut pe acolo si care au lasat urme vizibile in ciment, pasi care erau mici si au devenit mari. Lucruri care se schimba.

(E ciudat; pentru ca eu in clipele astea am impresia ca nimic nu s-a schimbat si ca nimic n-o sa se schimbe niciodata.)

 Dar acela e alt timp. E un timpul ala din afara mea, e linistea si inceputul de toamna de acolo. Stiu ca lucrurile se schimba, dar unele lucruri nu se schimba niciodata. Locul ala il regasesc mereu cum l-am lasat. Si pe mine ma regasesc asa cum ma stiu. Si asta face bine. Mirosul de tacere si trecut.