Muzici bune din filme la fel de bune

26 03 2011

Am primit de la Irina o leapsa care leaga doua dintre pasiunile mele: muzica si filmele. O sa insir mai jos cateva preferate, fara sa fac vreun top. Cu toate astea, nu pot sa incep decat cu filmul meu preferat. 🙂

  • Dooley Wilson – As Time Goes By – Casablanca (1942)
  • Glen Hansard & Markéta Irglová – Falling Slowly – Once (2006)
  • Jorge Drexler – Al Otro Lado Del Rio – Diarios de motocicleta (2004)
  • Yann Tiersen – Comptine D’ un Autre Ete – Le fabuleux destin d’Amélie  Poulain (2001)
  • Bruce Springsteen – The Wrestler – The Wrestler (2008)
  • The Contours – Do You Love Me – Dirty Dancing (1987)
  • John Travolta & Olivia Newton-John – You’re the one that I want si  Summer Nights – Grease (1978)
  • Dick Dale & His Del-Tones – Misirlou – Pulp Fiction (1994)
  • Coolio – Gangsta’s Paradise – Dangerous Minds (1995)
  • Frank Sinatra – I Won’t Dance – What Women Want (2000)
  • Kenny Rogers & The First Edition – Just Dropped In (to see what  condition my condition was in) – The Big Lebowski (1998)
  • Phil Harris – The Bare Necessities – The Jungle Book (1967)

Ma opresc aici, presupunand ca sunt deja subintelese melodii ca:

  • Bruce Springsteen, ‘Streets of Philadelphia’ (‘Philadelphia,’ 1993)
  • Bon Jovi, ‘Blaze of Glory’ (‘Young Guns II,’ 1990)
  • Tina Turner, ‘We Don’t Need Another Hero’ (‘Mad Max Beyond Thunderdome,’ 1985)
  • Aerosmith, ‘Don’t Wanna Miss a Thing’ (‘Armageddon,’ 1998)
  • Survivor, ‘Eye of the Tiger’ (‘Rocky III,’ 1982)
  • Berlin, ‘Take My Breath Away’ (‘Top Gun,’ 1986)
  • Bob Seger & the Silver Bullet Band, ‘Old Time Rock and Roll’ (‘Risky Business,’ 1983)
  • Eminem, ‘Lose Yourself’ (‘8 Mile,’ 2002)
  • etc




Music on

22 11 2010

Foto de aici.

Ok, cred ca l-am lasat suficient de mult pe Lilu sa astepte raspunsul la leapsa cu albume. 😛 Memoria mea nu e de incredere, asa ca am apelat la Last Fm. Sincer, a fost putin dezamagita de rezultat, multe din lista de 50 nu mi se par reprezentative pentru ceea ce imi place cel mai mult. Asa ca am selectat din ele si am ramas cu:

  1. Gotthard – One Life, One Soul – Best Of Ballads
  2. Kings of Leon – Only by the Night
  3. Green Day – American Idiot
  4. Ray Charles – 40 Greatest Hits
  5. Foo Fighters – In Your Honor
  6. Creedence Clearwater Revival – The Singles Collection
  7. Pink – Funhouse
  8. Razorlight – Slipway Fires
  9. Snow Patrol – Eyes Open
  10. Snow Patrol – A Hundred Million Suns
  11. Airbourne – Runnin’ Wild
  12. The Killers – Sam’s Town
  13. Razorlight – Razorlight
  14. Travis – The Invisible Band
  15. Placebo – Meds

Cred ca, per total, acest top reflecta destul de bine preferintele mele muzicale.





Varste

17 11 2010

Foto de aici.

Am primit de la Flori o leapsa nostalgica si profunda. M-am gandit, am refuzat sa deschid jurnale prafuite, mi-am invartit amintirile pe degete si iata ce amprente au lasat anii care au trecut.

La 3-4 ani eram mica, blonda, creata si fericita. Locuiam la tara cu bunicii mei si eram dusa la gradinita pe bicicleta, in geanta de postas a lui tataia. Spuneam poezii cu ratuste si imi placeau cuvintele cu ce si ci. Mami venea in vizita si avea un parfum numai al ei, pe care si azi il simt cand mai ma duc pe la tara si vine si ea.

La 5-6 ani eram la fel de blonda, dar mai degraba ciufulita decat creata. Mamaia ma tundea punk si iarna ma imbraca pana in dinti. Dansam brasoveanca cu un baiat blond care era ‘prietenul meu’ si cam faceam pe sefa cu el. Invatasem deja sa citesc si stiam sute de poezii pe de rost. Povestile se inventau singure in jurul meu si lumea era un loc imens pe care ma pregateam sa il descopar.

La 7-8 ani incepusem scoala. Imi amintesc prima zi in fiecare detaliu. Uniforma mea, ploaia usoara, mirosul diminetii, cimentul din curtea scolii si frunzele cazute, invatatoarea mea, cartile, colegul de care m-am indragostit cu toata puterea inimii mele de copil in acea prima zi. Eram mica si priveam lumea cu ochii mari. Multe lucruri imi pareau grele, dar stiam cu sa le fac usoare. Cei 4 pereti ai casei ma sufocau, aveam nevoie de aer, aventuri si prieteni.

La 9-10 ani aveam locul meu mic in lumea aceea mare. Citeam, ma jucam, visam si eram fericita cu naivitate de copil. Luam premii intai si imi placea scoala. Descopeream si eram fascinata.

La 11-12 ani iubeam sau visam o iubire si sufeream, cumva molcom, ca el nu ma iubea. Scriam poezii cu pixul rosu in jurnale colorate. Eram visatoare si romantica. Eram inca mica.

La 13-14 ani eram deja mare. Ma transformasem. Aveam toate orizonturile deschise. Stiam mai multe ca oricand, aveam mai multi prieteni ca oricand si ma distram mai ceva decat cand eram copil fara griji. Imi descopeream pasiuni in muzica, scris, filme.

La 15-16 ani aveam prieteni noi, liceul era un teren favorabil. Dansam ca o nebuna prin discoteci, eram rebela si traiam in lumea mea. Lumea noastra, de fapt, in care se intampla tot timpul cate ceva, dramele erau intense, fericirile si mai si, iubirile se aprindeau si se stingeau cu repeziciune, dar ardeau intens.

La 16-17 ani iubeam pentru prima data cu adevarat. Iubeam cu delicatete si cu incapatanare, cu disperare si cu cruzime. Frangeam inimi si mi se frangea inima. Ma schimbam, vedem lucrurile altfel, lumea capata profunzime. Invatam. Capatasem foarte multa incredere in mine; puteam sa fac orice doream, lumea imi era la picioare.

La 18-19 ani am terminat liceul si am intrat la facultate. Eram trista. Traiam in mare masura in trecut, inca sufeream pentru iubirea pierduta, ma invinovateam si nu reuseam sa trec peste. Prezentul imi oferea mai multe decat oricand, as fi putut fi atat de usor fericita! Dar nu puteam. Plangeam mult si eram singura. Nu gaseam nicaieri nici macar un umar pe care sa ma sprijin. Nici pentru cautari nu mai aveam putere.

La 20-21 de ani m-am schimbat din nou. Sau am inceput sa ma schimb. M-am scuturat de trecut si am facut pasii necesari pentru a merge mai departe. O noua facultate, noi prieteni, o noua atitudine. Imi descopeream alte pasiuni. Teatru, alt gen de muzica, fotografia, calatoriile. Traiam pentru mine si prin mine. Eram in mare masura egoista, dar eram fericita, in acel fel cumva inchis. In acelasi fel iubeam: inchis, retinut. Iubeam atat cat era nevoie, nu mai mult. Eram iubita la fel. Greseam amundoi, desigur, dar acea iubire era doar un pas.

La 22-23 de ani eram in ultimii ani de facultate. Gaseam placere in studierea cursurilor si imi regasisem o ambitie de mult uitata. Ma mandream ca imi era usor sa invat si ma atragea ceeea ce invatam, intr-o oarecare masura. Am facut inca un pas pe care de mult vreme ezitam sa-l fac: m-am angajat. Eram bine, eram fericita, si incepeam sa ma deschid spre lume intr-un fel in care n-o facusem pana atunci. Ma acceptam pe mine si ii acceptam pe toti ceilalti.

La 24-25 de ani simteam ca ajunsesem unde trebuia. Imi gasisem locul in lume si in mine. Nu asteptam si nu cautam nimic. Mi-era bine.

Acum, la 26-27 de ani mi-e si mai bine. Am gasit, fara sa caut, iubirea care chiar aseaza toate lucrurile la locul lor. Sunt mai fericita decat mi-as fi putut inchipui si lumea cea mai frumoasa e lumea noastra. Parca toate intrebarile si-au gasit raspuns sau pur si simplu nu mai sunt importante. Mi-e bine.

Concluzii?

  • Fiecare varsta are farmecul ei si sunt sigura ca m-am incadrat la fix in stereotipiile fiecarei etape. Dar asta mi se pare ceva frumos.
  • Sunt persoane care isi lasa amprenta asupra ta pentru totdeauna si altele cu care doar te ‘intersectezi’ la un moment dat si timpul le incetoseaza fara mila.
  • Regretele? Timpul – si viata traita frumos – le estompeaza pana raman din ele doar zambete usor amare, abia schitate.
  • Multi dintre pasii facuti sunt uitati, dar toti te-au adus unde esti.

Mi-e putin ciudat sa dau leapsa asta mai departe, mi se pare prea personala. Dar daca cineva trece pe aici, si ar vrea sa o preia, nu ma supar. 🙂





Intre coperti

27 01 2010

Foto de aici.

De la Fontilili si de la Ana am furat/primit o leapsa legata in coperti (de carti, adica)

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Folosesc un semn de carte (pe care l-am primit la schimb cu cel vechi al meu). Imi plac foarte mult semnele de carte, si de mult planuiesc sa imi personalizez cateva.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Am primit de Craciun, de la prietenul meu, Stieg Larsson – Bărbaţi care urăsc femeile. (Oare titlul e o aluzie? Hmm… :P) Nu am citit-o inca.

3. Citiţi în baie?

Yack, nu!

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Hehe, recunosc ca da. Chiar aveam ambitii mari la un moment dat. Acum se pare ca sunt in hibernare – ambitiile respective. Insa, fara sa imi doresc recunoastere internationala, mi-ar placea sa imi vad cuvintele legate intre coperti.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu sunt un cititor snob si nu fac ‘colectie’ de carti doar ca sa imi umplu biblioteca. Cumpar ce imi place, ce ma atrage si ce vreau sa citesc.

6. Care este cartea preferată?

Anul trecut am citit ceva carti care chiar mi-au placut foarte mult: Eseu despre orbire – Jose Saramago, Portocala mecanica – Anthony Burgess, Rant – Chuck Palahniuk. Dar o carte preferata, care sa fie the one, nu (mai) am. Am observat ca in ultimul timp nu ma mai atasez de carti asa cum o faceam inainte…

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Daca mi-a placut o carte, recitesc din cand in cand ea fragmentele preferate. Rareori o citesc pe toata.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Sincer, in afara de Cioran, nu am simtit o legatura cu vreunul dintre autorii pe care i-am citit. De altfel, nu cred ca am aprofundat pe vreunul, citindu-i toate sau mare parte din opere. Oricum, cand citesc prefer sa ma scufund in lumea cartii, fara sa ma gandesc la cel care a scris-o.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, cand imi place ceva recomand, cand vreau sa aflu ceva, intreb. Deci: comunic.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Sunt extrem de impresionabila 😀 Un titlu interesant, o coperta faina – ma conving. Binenteles, si recomandarile primite sau review-urile citite.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nu cred in ‘lectura obligatorie’; sigur, exista opere care au influentat si influenteaza, dar totul depinde de context. Sunt multi mari autori pe care nu i-am citit, pentru ca pur si simplu nu m-am intalnit cu ei (inca).

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Comod si luminos. De preferat pe fotoliu, nu in pat. Primavara, vara – imi place sa citesc in parc. Si in tren, la drum lunga imi place. Eh, eu am asa, o imagine mai romantica….

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Ori in liniste, ori cu muzica ambientala, in surdina. Explosions in the Sky sau God is an Astronaut sunt numai buni.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Am citit Pescarusul Jonathan Livingston, dar cred ca asta mi-e limita (ca numar de pagini). Mi se pare obositor si nu are acelasi farmec ca the old-fashioned way.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Cumparate, imprumutate, de la biblioteca, gasite, furate :)…

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

O alta lume. Ceva de descoperit, de trait, de respirat.

Simona si Ana, daca va place leapsa, v-o trimit cu drag.

  • Eseu despre orbire – Jose Saramago
  • Portocala mecanica – Anthony Burgess
  • Toti oamenii sunt muritori – Simone De Beauvoir
  • Rant – Chuck Palahniuk
  • Bufoniada sau Gata cu singuratatea – Kurt Vonnegut
  • Hotii de frumusete – Pascal Bruckner




Jurnal virtual

16 09 2009

Unde este limita dintre jurnal personal şi spaţiul virtual? – se intreaba Simona, si ma intreaba si pe mine.

Well, binenteles ca limita e subiectiva. Si in cele mai multe cazuri, cred, instinctiva. Pentru mine, cel putin, asa este. Cand am deschis blogul (acum aproape 2 ani, deja!), nu mi-am propus: asta o sa scriu, asta n-o sa scriu. Totul a venit natural: scriam cand aveam chef, ce aveam chef.

Bine, la inceput e simplu; nu prea ai vizitatori/cititori. Te simti singur, doar tu si o pagina alba (desi virtuala) pe care scrii. E un sentiment de intimitate care se apropie foarte mult de vechiul ‘jurnal personal’ cu pagini de hartie pe care sigur il mai ai prin vreun sertar. Dar cu timpul, cresc vizitele, primesti comentarii, le raspunzi, ai deja cativa cititori fideli si te regasesti prin blogrolluri. Atunci mai scrii doar pentru tine? Sau te gandesti de doua ori inainte sa apesi publish?

E o chestiune de proportii cred. Eu scriu pentru mine 80% din articolele pe care le public, as aproxima. 20%? Pai da, pentru altii. Pentru ca impartasesc cu altii lucruri care mi-au placut (sau nu). Sunt recomadari: mi-a placut cartea asta, am descoperit melodia asta. Sigur ca scriu si pentru altii, pentru o lume intreaga, daca ne gandim. Spatiul virtual e nelimitat, nu?

Si inca ceva: public o poezie de a mea, o fotografie. A mea, creatia mea. O public doar pentru mine? Binenteles ca nu! O arat lumii: uite ce am facut eu! Sau scriu un articol, despre orice. Il scriu si spun: asta cred eu, voi ce credeti? Astept feed-back.

Aici e marea diferenta: jurnal personal esti doar tu si pagina; spatiu virtual esti tu, pagina, si reactia celorlati.

In ceea ce priveste blogul meu, daca e sa il incadram intr-o categorie ar fi personale, nu? Nu e informativ, de muzica sau de divertisment – desi include si astea. In masura in care ma intereseaza si ma afecteaza, binenteles.

 Despre ce scriu: ce simt, ce imi place, ce descopar, sentimente, locuri, putin despre alti oameni (pentru ca cred in discretie), filme, muzica, copilarie, amintiri.

Despre ce nu scriu: politica (pentru ca nu ma intereseaza intr-atat de mult sa scriu, desi nu ma deranjeaza sa imi dau cu parerea), scandaluri, barfe (pentru ca nu ma intereseaza deloc), lucruri la care nu ma pricep, si nici lucruri foarte personale (Ei da, nu e un jurnal atat de personal!)

De ce scriu: ca sa nu uit. Ca sa imi amintesc cine sunt, cine am fost, ce este/era important pentru mine. Ca sa am o oglinda. Un loc unde sa ma regasesc. Si pentru ca imi place.

Cu sentimentul ca mi-am clarificat mie insami niste chestii, as vrea sa o intreb pe Luana: Unde este limita dintre jurnal personal şi spaţiul virtual? 

PS – Blogurile sunt jurnale virtuale, nu?





Invitatie la plaja

6 08 2009

     

3. 3 zile pana la concediu. 1-2-3. 😀

Mi-e  dor de 3 lucruri: mare, soare si nisip. Nimic original, dar nimic mai frumos.

Si tot gandidu-ma la mare, mi-am zis ca n-ar fi rau sa preiau de la HotCity leapsa cu ‘Invitatie la plaja’. Ca prea se potriveste.

Plaja mea preferata e aceasta:

Picture 324

Frumos, nu? Plaja se numeste, evident, Shipwreck Beach si este in gloful Navaggio din insula Zakynthos, Grecia. Vasul, care transporta tigari si alcool de contrabanda,  a naufragiat in 1983, din cauza furtunii.

Peisajul e superb, de pe plaja vezi doar o infinitate albastra-turcoaz, culoarea specifica a apelor golfului, iar la orele pranzului devine aproape verde. Nisipul e alb si fin, unde mai pui ca plaja este foarte intima, pentru ca se poate ajunge acolo doar cu vasul.

Daca ajungi pe plaja dimineata devreme, inaintea celorlalti turisti, ai sentimentul unui inceput de lume.

And now, if you excuse me, ma duc sa ma uit la fotografii din vacanta in Zakythos, ca  mi s-a facut dor. 🙂 Ma anuntati daca castig? 😛





Ce-as fi daca as fi…

24 06 2009

74d931d007831843Foto de aici.

o lună: August – albastru, verde si auriu. Nici prea devreme, nici prea tarziu.
o zi a săptămânii:
Sambata.
o parte a zilei:
Inserare. Nu apus. Cateva clipe inainte.
o direcţie:
Oriunde.
o virtute:
Speranta
o personalitate istorică:
Cineva uitat de istorie
o planetă:
Intotdeauna mi-a placut Jupiter. Don’t know why.
un film:
Casablanca
un lichid:
apa marii, intotdeauna.
o piatră:
colorata.
un tip de vreme:
zi insorita
un instrument muzical:
chitara
o emoţie:
Dor.
un sunet:
ploaia batand in geam
un element:
foc
un cântec: RHCP – Road trippin’ – nu stiu de ce, asa simt acum…

o carte:
Caietul de la Talamanca
un scriitor:
Cioran
personaj de ficţiune:
o sirena roscata 🙂
oraş:
Madrid
o aromă:
iasomie inflorita intr-o seara de mai
o culoare:
lila
un material:
hartie colorata
un cuvânt:
dor
o parte a corpului:
umar sau o geana pe obraz
o expresie a feţei:
melancolie
personaj de desene animate:
Dee Dee 😆
formă geometrică:
triunghi
număr:
7
un mijloc de transport:
tren (oricine vrea sa fie tren)
o haină: o esarfa

Leapsa vine de la Andreea si pleaca spre Simona

 

UPDATE

Am descoperit un joculet asemanator facut in urma cu ceva timp, mai bine de 3 ani. Ia sa comparam raspunsurile 😉 Spuneam atunci:

 Daca as fiu o luna, as fi… Septembrie, toamna aurie cu rabufniri de vara târzie.
Daca as fi o zi a saptamanii, as fi… Sambata, în plin week-end, singura zi fara griji.
Daca as fiu un moment al zilei, as fi… inserarea, amestec de culori si simtiri.
Daca as fi o planeta, as fi… Venus
Daca as fi un animal, as fi… un fluturas
Daca as fi un lichid, as fi… apa marii
Daca as fi un instrument muzical, as fi… o ghitara
Daca as fi un sentiment, as fi… nostalgia
Daca as fi un element, as fi… focul
Daca as fi o melodie… hmm… chiar nu pot alege un singur cântec… poate „I miss you” – Darren Hayes… poate „Luz, amor y vida” – Santana… poate „Creep” – Radiohead…
Daca as fi un fel de mâncare, as fi… o tarta de fructe 🙂
Daca as fi o parte a corpului, as fi… ochi
Daca as fi un parfum, as fi… mirosul iasomiei
Daca as fi un obiect, as fi… o carte
Daca as fi un desen animat as fi… Mica sirena
Daca as fi o figura geometrica, as fi… un triunghi (ce întrebari sunt astea? :))
Daca as fi un numar, as fi… sapte
Daca as fi o tara, as fi… Espana!
Daca as fi o masina, as fi… Corvette
Daca as fi o culoare, as fi… Liliachiu
Daca as fi un oras, as fi… Venetia
Daca as fi o limba, as fi… Espanol!

              

Concluzii:

  1. Unele lucruri nu se schimba niciodata.
  2. Altele da.
  3. Dar nu lucruri ‘fundamentale’ cum ar fi: coloarea sau numarul preferat 😛
  4. Inainte scriam chitara cu ‘ghi’ (doar pentru ca pe atunci gandeam in spaniola).
  5. As vrea sa fiu un triunghi, dar nu stiu de ce. 😆