La Collectionneuse

22 09 2011

I collect many things
And keep them all close to me

Asa incepe o melodie de Charlotte Gainsbourg. Si eu sunt o colectionara; e in natura mea sa tin aproape tot ce mi-a fost drag la un moment dat: carti, vederi, scrisori, orice inseamna o amintire sau un simbol. Cand eram micuta, ma lipeam de orice avea un fluturas pe el: caiete, rochite, cutii de chibrituri.

Dar acum as vrea sa va arat colectia mea de pisici! 🙂

Click pe foto pt varianta large.

Disclaimer: I’m not a crazy cat lady! :)) Niciun dintre pisici nu este a mea, doar ne-am interesectat la un moment dat, suntem vecine sau am fost colege de camera pt o perioada. :))

Anunțuri




Hai sa chiulim!

25 03 2011

Intre un playlist, un post cu fotografii si un articol de revlota impotriva a (ceva) – cam aici se poate gasi blogul meu zilele astea. Lunile astea, daca stau putin si rasfoiesc. Cateodata mi-as dori sa ii schimb coordonatele, sa il intorc in timp, in acele inceputuri sensibile si cu emotii reale. Presupun ca e dorul simplu de inocenta simpla.

Uneori mi-e asa ciuda ca sunt un om mare! Vreau sa fiu mica si ilogica si dramatica si intensa. Responsabilitatile si seriozitatea sunt exact atat de over-rated cum imi inchipuiam cand aveam 14 ani. Iar punctualitatea si mai si!

Mai tineti minte cum era in liceu, cand te trezeai dimineata si n-avei niciun chef sa mergi la scoala, asa ca pur si simplu te bagai inapoi in pat? Eu mi-am amintit azi si zau daca nu era delicios sentimentul! Normal ca nu era ceva corect, normal ca erai tras la raspundere, dar, cumva, supravietuiai! Si chiar fara prea mari sentimente de vinovatie. 😛

Sincer, imi doresc sa chiulesc! 🙂 Sa retraiesc macar o data acel sentiment, acea nebunie mica si delicioasa, izvorata din diverse motive: ‘Nu mi-am facut tema’ ‘Am o singura nota si sigur ma asculta’ sau pur si simplu ‘N-am niciun chef de chimie!’. Ce viteji eram si ce naivi eram si cata libertate in acea ora de stat la povesti in Gradina Mare.

Mi-e dor de cei care eram, de teme copiate in pauze, de povesti intortocheate de iubire, de pasiuni, jocuri si gelozii, de acea lume mica a noastra in care se intampla tot timpul cate ceva. Mi-e dor de intrebari si cautari si rebeliuni nejustificate, de fuste mini-mini si de tocuri de de 15 centimetri! Mi-e dor de Vacanta Mare! Cand esti adult nu mai exista Vacanta Mare… 😦

Vreau acele zile lenese, vreau acele seri magice, dar mai mult decat orice vreau o ora de chimie de la care sa chiulesc! 🙂

P.S. Avea dreptate Bart 😦

 





Subiect de conversatie

1 02 2011
„- Siii… tu ce-ai mai facut?”
E foarte aiurea cand conversatia ajunge in acel punct, nu? S-au folosit deja cu succes replicile inevitabile: „Buna”, „Buna”, „Ce mai faci?”, „Bine, tu?, „Bine, nu te-am mai vazut de mult.”, „Daaa.. am fost ocupat cu munca.”, „Da, si eu…” – si apoi: blank. Te uiti in jur, iti scoti telefonul din geanta, te uiti la ceas si o iei de la inceput: „Siii… tu ce-ai mai facut?”

Despre ce discuti cu cine nu ai ce discuta? Fosti colegi de scoala generala, vecini de scara, veri de gradul al 7-lea. Oameni pe care ii cunosti si nu prea, despre care nici nu stii sa spui daca iti plac sa nu. Dar te intalnesti cu ei, o data pe an sau mai rar, in statia de maxi-taxi sau la coada la paina si trebuie sa socializezi, nu?

Asa ca inghiti in sec si bifezi subiectele standard de conversatie:

– Ce mai faci, bine?
– Ce mai stii de X (prieten/cunostinta comuna)
– Ce naspa e la munca, stres mare, bani putini.
– Vremea!

Ma simt de fiecare data jenata cand ajung in acest punct. Vremea e ultima resursa. Dupa ce epuizezi si asta, s-a terminat. Bine, daca ai nervii tari poti sa te aventurezi pe taramul arid al politicii si sa-l injurati impreuna pe Basescu pana ajungeti la ghiseu. Daca nu te tin nervii, da-ti seama brusc ca ti-ai platit deja factura luna asta si fugi! Rusinos, dar sanatos. 😛

Dar cum de cele mai multe ori nu ti-ai platit factura si mai e si ultima zi din luna, va trebui sa stai si sa rabzi. Don’t get me wrong, nu sunt chiar atat de anti-sociala. 🙂 Doar ca am avut cateva experiente traumatizante, cand – o data epuizate subiectele banale si safe – am fost atrasa intr-o discutie despre Mircea Badea/Bianca Dragusanu/stirile de la ora 5, etc.

Si atunci –  daca interesele noastre sunt la mile departare, crede-ma ca prefer sa vorbim despre vreme pana se schimba anotimpul! Iar decat sa imi povestesti un episod intreg din telenovela ta turceasca, prefer sa pastram o tacere incomoda 😛

P.S. Siii… voi ce mai faceti? 🙂




Ce inseamna sarbatorile?

22 12 2010

Stiti cum sunt autoritatile locale mereu luate prin surprindere de venirea iernii? (Chiar daca aceasta se intampla prin ianuarie… 😛 ) Ei, asa sunt si eu luata prin surprindere, de fiecare data, la inceput de decembrie cand toata lumea din jurul meu este cuprinsa brusc de ‘magia sarbatorilor’ si de ‘spiritul craciunului’. Vreau sa spun, cel putin pe hartie! Pentru ca fetele pe care la vad asteptand in statiile de maxi taxi sunt tot cenusii, si oamenii care se plimba prim mall-uri si magazine tot ma duc cu gandul la un film cu zombie: ‘Must buy gifts!’ :))

Ei, dar cand deschizi internetul!… Ce revarsare de entuziasm si de bunatate si de spirit, magie si etc. Pe formuri poti sa citesti mesaje de la mai toti utilizatori care, probabil si ademeniti de posibilitatea unui premiu, ridica Craciunul/Ajunul in cele mai inalte slavi si il decoreaza cu toate cliseele posibile. Da, exact ca pe un brad de Craciun.

  • „Hmmm, pentru mine Craciunul nu este doar un simplu moment al anului, este o Sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului, este perioada in care sufletul este plin de caldura si de iubire pentru cei dragi, este momentul in care uiti de toate neintelegerile avute de-a lungul anului si este ziua in care petreci alaturi de familie si de cei dragi. „
  • „Imi place sa petrec seara de Ajun alturi de familie.Ceea ce imi umple sufletul de bucurie e faptul ca suntem impreuna si putem primi colindatorii ce vestesc Nasterea Domnului asemenea ingerilor si pastorilor din noatea magica,rasplatindu-i cu colacei, bani sau mere.Momentul impodobirii bradului cu globulete,beteala,steaua din varful bradului care vesteste Nasterea Domnului, ingerasii care ne indeamna sa traim emotiile nasterii Pruncului Sfant. Imi umple sufletul de bucurie atunci cand primesc acei copii cu steaua, ce poarta vestea Nasteii Domnului, asemenea Magilor care-l cautau mergand dupa Steaua Sa.”
  • „Seara magica de Ajun este sarbatoarea mea preferata pe care prefer cel mai mult sa o petrec cu mica mea familie plina cu bucurie ,fericire si pacea imensa in sufletul nostru pe care numai vraja Craciunului ne poate darui.Ador privind copilasii mei mici cum se bucura la vazul cadourilor si nimic nu este mai important in afara rasurilor si zimbetelor de pe obrajorul lor.”
  • „Seara de ajun e mult mai deosebita daca vin colindatori pe care sa ii intampin cu bucurie si sa ii ascult cu mare drag si emotie si apoi sa ii rasplatesc pentru bucuria pe care mi-au facuto.”
  • „Si e teribil de frumos ca in aceste clipe sa respecti traditia: de la bradul de craciun frumos impodobit, la toate aranjamentele superbe de sarbatoare care iti decoreaza casa, hainute noi, bucate alese, in spiritul traditional romanesc (incepand cu sarmale, racituri, carnati, si pana la cozonacii care te innebunesc de placere cu mirosul lor divin).”

Nu pot sa nu ma intreb: (Mai) exista ceva autenticitate in aceste mesaje si in acest tip de exprimare? Sau este doar inca o oglindire a consumerismului: nu numai de produse, ci si de sentimente si emotii?. Este o manifestare palida a traditiilor romanesti sau este oare doar (inca) o aliniere la trendurile occidentale? Mai simte cineva cu adevarat ‘Magia Craciunului’, in afara de copii inocenti? Sau aceste emotii sunt doar expresia unei nevoi de emotii?





Vin sarbatorile! (Holiday Blues)

27 11 2010

Gata! A inceput. Nebunia sarbatorilor. Primul semn l-am vazut la Billa, saptamana trecuta. Beteala pentru brad si globuri la promotie. Le-am privit si le-am uitat. Era abia 19 noiembrie!

Au aparut apoi, parca peste tot in acelasi timp, stickere cu braduti si cadouase. Invazie, deja!? Sa nu mai spun de revarsarea de campanii de ‘Craciun cu aroma de premii’, ‘Sarbatori de vis’ si etc.

Mi se face pielea de gaina cand citesc, deja!, despre ‘spiritul craciunului’ si ma pregatesc sa suport cu stoicism urarile ‘pentru angajati, clienti si colaboratori’. Brrr…

Iar din 1 decembrie, ghici ce? Va trebui sa ne adunam cu toti pe frecventa Radioului lui Mos Craciun… 😦 Serios, exista ceva mai deranjant decat o avalansa de colinde rostogolindu-se peste tot, cand afara nici macar nu a nins? Eu nu cred ca e ceva mai deprimant decat colindele in noiembrie.

A, ba da. Un Mos Craciun cu miscari cam indecente cantand de zor pe strada Republicii. 😦

P.S. Aceastea fiind spus, ma duc sa mai creez si eu un slogan pentru o campanie de sarbatori. Oh, the irony!





sa revii la (o) viata

20 09 2010

  • sa ajungi luni dimineata somnoros si imbufnat la birou
  • sa privesti derutat computerele si sa nu stii pe care sa il deschizi mai intai
  • sa nu recunosti wallpaperul
  • sa ti se para ca mouse-ul are sensibilitatea prea mare
  • sa numeri pestii din acvariu si sa nu iti dai seama daca sunt mai multi sau mai putini
  • sa ai 190 de mail-uri necitite pe adresa personala si 773 pe cea de serviciu
  • sa ai un teanc de hartii de aranjat si de inregistrat
  • sa nu mai tii minte cum se calculeaza tva-ul
  • sa te chinui 20 de minute sa iti amintesti cine e domnul acesta care vorbeste cu tine si ce oferte i-ai trimis
  • sa primesti priviri invidios-suparacioase numai si numai datorita bronzului tau
  • sa mananci un covrig si sa iti inchipui ca mananci un souvlaki
  • sa stai imbracata doar intr-un tricou, de dorul soarelui, chiar daca afara sunt nori si maxim 14 grade
  • sa descarci pozele de vacanta si sa te uiti secunde bune la fiecare si sa te visezi inca acolo
priceless 🙂
Aceasta e o viata. Cealalta, timp de o saptamana, a aratat asa:




The movie of my life

30 08 2010

The Coen Brothers Should Direct the Movie of Your Life


You can’t help but see the darker side of life. You are drawn to eccentricity.

You have a sharp wit, and your sense of humor can be a bit extreme. You tend to shock people.You are an unusual character, and the people you hang around with are equally quirky.

You may be weird but you’re also quite lovable. You are definitely unforgettable.

Unii mai norocosi ar fi regizati de Woody Allen 😦 😛