revarsare

11 11 2014

revarsare este singurul cuvant care mai inseamna ceva pentru mine

restul cuvintelor

sunt doar coji de nuca

seci

Anunțuri




Pauza in timp

11 11 2014

Am plecat de dimineata pe drumul vechi al toamnei

cautam soare si poze si amintiri calde,

dar n-am gasit decat fantome

drumul acela care poarta numele lui abia-si mai aminteste ce nume poarta

tot ce a trecut, a trecut de multa vreme

ce a fost?

cine mai stie…

totul in mine e ceata subtire, totul e aproape uitat

incerc sa trag aproape un sentiment vechi,

dar nu mai stiu nici zambet nici ochi nici cuvinte rostite

daca as vedea trecutul pe strada nici nu l-as mai cunoaste

asa ca totul e vechi acum

tot ce am avut e deja aproape pierdut

ma intreb uneori daca chiar a existat

daca chiar am simtit cu adevarat

ceea de doar pielea mea pare ca isi mai aminteste

totul e rece, pustiu

nici macar toamna.

timp suspendat, de fapt nu –

pauza in timp.





Distanta egala

21 11 2012

pentru un moment am ramas asa.
cum imi dorisem atata vreme
la distanta egala intre mine si nicaieri
suficient de departe incat sa ma fi uitat de tot
suficient de aproape incat sa imi par cunoscuta
de undeva.

un dreptunghi lunguiet de cer albastru
cateva lumini la cateva ferestre
o tacere

este ora la care ramai singur





roluri

20 10 2010
– in piesa din seara asta,
parul joaca rolul cuceritorului
sopteste cuvinte unduioase
si nu se da inapoi de la nimic!
– mai cu seama suvita aceea, cea mai roscata
pare foarte talentata. 

– genele sunt, si azi,
domnisoare timide
– se poate spune ca sunt typecast
– poate, dar chiar li se potriveste rolul
uite-le cum parfumeaza cu liliac perdelele!
– da, si cu cata inocenta discuta
despre cartile lui ionel teodoreanu!

– ochii sunt personajele principale, nu?
– da, doi frati gemeni care nu s-au intalnit niciodata
fata in fata
– e oare unul bun si unul rau, ca in telenovele?
– nu stiu, dar cu siguranta ascund multe secrete

– shh, incepe!

un om e o scena

Foto de aici




Entuziasm

13 05 2010
Foto de aici.

Vreau sa tac si sa ma scufund si sa inteleg. Sa INTELEG, stii?
vreau sa cant si sa plang si sa imi amintesc toate cele uitate
vreau sa iubesc pana nu mai cunosc alt sentiment
si sa merg singura pe drum lung
cu cuvintele zumzaind toate in cap
pana se aseaza peste tot linistea aceea
care are SENS

vreau sa descopar culoarea albastra a cerului in fiecare zi
vreau sa reinventez roata
vreau sa gasesc o mie de sensuri in fiecare cuvant
si toate sa fie ADEVAR

vreau sa scriu cuvinte cu litere mare
pentru ca asa imi sunt scrise in suflet

vreau sa fiu copil care plange
copil care rade
copil care viseaza
copil care cade, sarind vitejeste din tramvai

Vreau sa infosar timpul in jurul pieptului meu
ca o panglica rosie
si sa il las apoi sa imi cuprinda tot trupul
pana voi deveni un cocon,
prizonier rasfatat al clipelor





o dimineata

28 04 2010

Foto de aici

dimineata,
mi-am decupat cerul in forma ferestrei
(coincidenta desigur)
si am inceput sa-l pictez, din obisnuinta
albastru
cand ajunsesem pe la jumatate
mi-am amintit
‘ochii lui sunt caprui!’
si am pictat ce-a mai ramas
cu auriu

‘toate diminetile au miros de drum’
ii spuneam dorului somnoros din oglinda
dar, desi era de acord cu mine
ceva nu mi-a placut in tonul lui
si i-am intors spatele,
putin cam teatral

cu toate astea, nu s-a suparat
si si-a facut bagajele cu mine
ba chiar mi-a imprumutat si o valiza mica
pentru respiratiile si bataile de inimi care nu mai incapeau
in rucsacul meu
ce-i drept, si eu i-am dat o colivie
pentru porumbei lui calatori

apoi,
impreuna
am asternut un cearceaf
de praf
peste covor, birou si pat
peste fotolii, carti si telefon
peste computerul ce va ramane inchis
peste florile ce se vor ofili
peste oglinda ce va ramane neprivita
si peste tot ce s-a spus

dintr-un colt,
imbufnat,
ceasul ne privea cum plecam.





nimicul suficient

31 03 2010

mai tii minte cand veneai la mine doar cand ti-era rau?
cand nu mai gaseai copaci infloriti nicaieri
si cand cuvintele iti pareau ca se sparg cu zgomot
ca de sticla sparta
de pamant?
mai tii minte cum tacerea aceea iti devenea
haina potrivita?
singura care iti incalzea mainile
si iti racea obrajii
in acelasi timp?
mai tii minte cum iti fabricai sentimente noi
din vorbe vechi
si ce nu era acolo, te prefaceai ca este?
mai tii minte cum acel nimic iti era suficient?

eu am uitat.