Recunosc acest moment

2 06 2013

Merg pe o strada, intr-o inserare, intr-o tacere. Si in fata mea merg eu mica, imaginea mea dintr-o copilarie indepartata, mergand pe o alta strada, intr-o alta inserare, intr-o alta tacere frematatoare. Nimic nu mai e la fel; strada e diferita, culorile apusului diferite, eu atat de alta. Suntem unite – eu si ea – de ceva nedefinit. Poate de cadenta pasilor, poate de mirosul serii, poate de acelasi anotimp. Poate de acea frematare care a existat dintotdeauna in mine si, cand tacerea din jurul meu e suficient de adanca, unduirea interioara imi iese prin pori si ma inconjoara.

Recunosc acest moment.

Recunosc picatura de plumb din piept, mica cat un varf de ac, grea cat o lume intreaga. Eu nu ii spun suflet. Nu e asta. E un ghem de sentimente si amintiri si proiectii. E o viata intreaga, viata mea, o am in piept de la inceput pana la sfarsit. De asta recunosc uneori momente care inca nu s-au intamplat. Pentru ca ‘stiam’ cumva ca or sa se intample. Au fost in mine, in picatura de plumb, tot timpul.

Acest moment, aceasta senzatie ma fac sa ma simt mica. Sunt si eu doar o picatura de apa intr-un imens ocean. Dar sentimentul nu este apasator, nelinistitor. Ci din contra, eliberator. Lumea e imensa si eu sunt mica, timpul meu are inceput si sfarsit, dar pe fata mea este un zambet.

E mai greu de pus in cuvinte decat ma asteptam. Dar e o clipa de comuniune cu lumea intreaga, de acceptare, de nu-astept-nimic-de-la-nimeni-am-tot-ce-am-nevoie. E un moment in care dispar toate lucrurile neimportante care ne umplu inutil 90% din viata. E un moment in care mi-e bine, in care ma vad, in care mi-e dor de mine, cea care-am fost si cea care voi fi. E un moment in care am impresia, aproape certitudinea, ca inteleg TOT. E un moment de claritate aproape cosmica.

Recunosc acest moment.

DSC07199

Anunțuri




Un fel de poezie

12 03 2010

Momentan mi se pare ceva foarte poetic in filmulete realizate din lipirea unor snapshot-uri. Clipe unite. E un parfum al timpului, imi pare. Tarziu, lumina, umeri, alb, tacere, o singuratate dulce (sau poate doar confortabila).

Exemple:

Originally uploaded by kaitlin h

sau

Originally uploaded by lindsay gray*

Poate ca muzica se potriveste, dar mie imi place sa le ascult pe mute. Tacere.

Si un parfum de primavara.





Senzatii

10 03 2010

Foto de aici.

Stii senzatia aia,
cand iti pare ca toate lucrurile sunt la locul lor
cand gasesti poezie in lumina ce intra printr-un colt de fereastra
cand tacerea se oduleaza pe note cunoscute
cand ti-e dor sa se ghemuiasa o pisica grasa in bratele tale
sau alaturi, pe fotoliu
cand ti-e tare draga o floare ofilita in pahar
si nu-ti mai vine sa o arunci
cand simti ca timpul este o foarte veche cunostinta de-a ta
cu care n-ai mai stat de mult de vorba
cand e cald si racoare, amestecate si lipite, de uiti anotimpul?
De senzatia aia mi-e dor.

P.S. Senzatie regasita in fotografiile lui Aufilde.





Astazi pe repeat

22 08 2009

        

Fields_Of_Gold__by_lemoncurd

Foto de aici

Yael Naim – New Soul

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

la-la-la-la-la-la-la-la…

I’m a young soul
In this very strange world
Hoping I could learn a bit bout what is true and fake
But why all this hate?
Try to communicate
Finding trust and love is not always easy to make

la-la-la-la-la-la-la-la…

This is a happy end
‘Cause you don’t understand
Everything you have done
Why’s everything so wrong?
This is a happy end
Come and give me your hand
I’ll take you far away

I’m a new soul
I came to this strange world
Hoping I could learn a bit bout how to give and take.
But since I came here,
Felt the joy and the fear
Finding myself making every possible mistake

I’m a new soul… (la, la, la, la,…)
In this very strange world…
Every possible mistake
Possible mistake
Every possible mistake
Mistakes, mistakes, mistakes…
Take take take take take… take a mistake
Take, take a mistake
Take, take a mistake
(oh oh oh oh…)
[fade out]
(oh oh oh oh…)

Melodia: aici.





Accelerator

19 08 2009
                  
Accelerator
                  
Exista lucruri, oameni, clipe care – dintr-o data – fac ca totul sa conteze. Sunt lucruri care, atunci cand le intalnesti, fac sa ti se accelereze bataile inimii. Poate fi o piesa de teatru, o intalnire neasteptata cu trecutul sau poate cu viitorul, o fraza citita intr-o carte, o coincidenta fericita sau o privire in care te-ai pierdut pentru o clipa… Si un lucru atat de mic intensifica tot ce inseamna viata si face ca totul sa capete sens. Culorile sunt mai intense, ploaia mai calda, drumul mai poetic, seara mai adanca. Tacerea mai mangaietoare, cuvintele mai tulburatoare. Iubirea mai puternica, tristetea mai melancolica. Tu insuti, mai frumos.

Picture 626





doar

22 07 2009
    
Unele lucruri ma cuprind cu totul, cu totul. Stiti cum se infiltreaza fumul chiar si prin cele mai mici spatii? Asa. Poate fi orice lucru mic, ce devine senzatie si ma acopera cu totul, devine un nou strat de piele, transparent ca o esarfa si colorandu-ma usor. Tot ceea ce fac, spun sau gandesc apoi e sub influenta acestei senzatii.
 
Am uneori tendinta de a rupe bucati din oameni. Doar bucati si nesemnificative, intregul nu ma intereseaza. Atunci fotografiez maini si fulare inodate in jurul gatului si suvite de par fluturate de vant.
 
Cateodata am chef sa ascult Regina Spektor si doar Regina Spektor.
     
About_a_girl_with_fire_hair_by_popieriniai
Foto de aici.
                  




copilarii

8 07 2009
    
Summer_feeling_by_amma_lirio
   
Mi-a venit asa un chef sa am 14 ani si sa iubesc ca la 14 ani. Nu imi amintesc prea bine cum era. Doar acea senzatie care ma cuprindea cu totul, cand doar el era important si fiecare mic gest era absorbit in fundul sufletului si notat in jurnale mici scrise cu pix rosu. Mi-e dor de acei ochi mari si dornici de a prinde tot si deschisi, deschisi spre lume si iubire. Mi-e dor de naivitate si entuziasm, mi-e dor de copilarii. Vreau sa am 14 ani si sa stau pe treptele unei scari cu el alaturi. Un el brunet, strengar si nestiind ca eu il iubesc cu toti cei 14 ani ai mei.
Azi nu fac nimic, he he he. N-ar trebui sa ma amuz. Dar chiar nu am chef si e ne-chef din ala linistit si fara remuscari. Asta pentru ca ma simt atat de bine, pentru ca e vara, am chef sa alerg si sa stau la soare, sa fac poze si sa beau limonada, am facut deja cerere de concediu pentru august si de trei nopti visez valuri si nisip. Imi place vara. 🙂
Si imi amintesc fragmente mici de fericire mica, atunci cand totul este la locul potrivit. Una din acele senzatii este:
Dimineata de august la mare, ultima zi pentru ca seara am tren spre casa, soarele deja fierbinte la ora aceea, dar in spatele casei e racoare si bine, mananc ce mi-a mai ramas din tot ce am avut, paine cu branza topita si cascaval, miroase a verde si putin a sare, miroase a vara si a mare si a libertate. E un loc, o amintire careia ii apartin.