Iar ma cert cu timpul! Ba e prea mult, ba prea putin! Poate sunt si eu cam pretentioasa, dar adevarul este ca si el parca o face inadins: momentele de rutina si cele de stres la puterea n trec cu viteza melcului, iar cele de rasfat si leneveala abia le prind pe radar. Si zau ca nu-mi mai vine sa inteleg conceptul de relativitate.
Mi-am dat seama de curand ca timpul este cel care face diferenta intre adult si copil. Nu timpul care trece, ci timpul care exista in jurul tau. Cand esti copil ai tot timpul din lume; cand esti adult nu ai timp de nimic.
Si blogul asta parasit e tot efectul timpului. A fost maturat si scuturat bine de tot! Nu mai este o voce, este un ecou.
Ce mai e de spus? Ca tanjesc dupa o zi fara ceasuri si un weekend fara sfarsit? Sunt de o naivitate exemplara!
Si mai si incerc sa fiu ordonata si sa aduc totul la cel mai mic numitor comun, cand eu de fapt vreau doar sa fiu de o dezorganizare exrema. Si neserioasa, zau!
Oh well… macar e primavara…

Comentarii recente