
Credeti in destin? In lucruri predestinate sa se intample, care nu pot fi evitate, nu pot fi schimbate? Eu nu. Mi-e teama si imi pare trist. Care e rostul inevitabilului?
Traiesc de la o zi la alta, nestiind ce va aduce ziua de maine. Asa imi place. Nu mi-e teama de nesiguranta, ba dimpotriva, ma entuziasmeaza imprevizibilul.
Nu cred in things meant to be. Nimic nu e sigur, nici macar apusul soarelui in fiecare seara. Sau da, poate ca apune in fiecare seara, dar de fiecare data altfel. Ati vazut vreodata doua apusuri identice? Iubesc libertatea lucrurilor de a nu fi la fel.
Si iubesc liberul arbitru al clipei, care poate alege orice drum pe care sa porneasca de aici inainte.
Ar fi trista o viata in care am sti fiecare pas. Sau nu neaparat sa il stim, dar sa nu il putem influenta. Orice am face, sa fi fost deja programat? Nu as putea trai cu gandul asta.
Ma mandresc, poate mai mult decat e cazul, cu faptul ca am ajuns unde sunt si cine sunt prin mine insami. Toate deciziile pe care le-am luat pana acum, fiecare pas facut, fiecare drum ales si fiecare alt drum abandonat – m-au facut sa fiu cine sunt si sa am ce am. Si consider ca eu am facut asta, nu ca lucrurile au fost menite sa fie asa.
P.S. It’s choice – not chance – that determines your destiny.

Foto de
Foto de 



















comentarii recente