[Efecte] Desprindere

 

 

Dunare

Dimineata. Ceata pe Dunare. Putine lucruri sunt mai frumoase. Cate nuante de gri si albastru! Si o geana roz palid de soare.

Inceput de zi.

Aer rece.

Miros de fum.

Toamna.

Devreme.

Tarziu.

(Vii?)

Toamna

Exista un loc unde au fost zdrobiti struguri. Miroase a toamna si a vin. Cand e soare, se aduna albine si fluturi. Pleoapele mele sunt fluturi.

In zi aurie de toamna, eu sunt frunza de lumina.

November Mood

…

Zorii si asfintitul erau singurele intamplari de peste zi. Intre ele se scurgea ceva, dar nu timpul, ci viata.

Marquerite Yourcenar – Ca o apa care curge

Play:

https://ammelie.wordpress.com/wp-content/uploads/2010/11/lake-of-tears-forever-autumn.doc

Intalnire cu toamna

Nimic mai potrivit decat un inceput de octombrie calduros pentru a da o fuga la munte. Nimic mai frumos decat o intalnire cu toamna in cele mai bune toane ale ei. 🙂

Good-bye Summer

Toamna la Braila II

Toamna la Braila

…

Mai multe foto, aici.

Cum ma schimba toamna



Foto de aici.

toamna ma schimba
incepe prin a-si strecura razele de soare caldute
printre draperii
si imi schimba culoarea peretilor
in galben

apoi, subtil, dar insistent
imi scoate din sifonier mai intai o esarfa,
mai apoi un sacou
apoi o bluza pufoasa si mov
iar cand prinde curaj,
ma trimite, autoritara, sa-mi cumpar pantofi

Cand dorm, imi umbla in playlist. Si uite asa ma trezesc invadata de Norah Jones si Rod Stewart si Sting. Imi trece pe lista de lecturi tot si tot mai multe carti, iar cand protestez ca imi scurteaza zilele se face ca nu m-aude. Serile de weekend, ma tine in casa si imi pune film dupa film. Iar daca am fost cuminte, imi cumpara bilete la teatru. 🙂

Dar imi place sa locuiesc cu ea, chiar daca ne mai impiedicam una de alta prin casa. Cand aveam vara in chirie, avea mai multa libertate de miscare. Toamna insa e mai restrictiva. Imi interzice multe lucruri: sa stau la terase cu o limonada rece, sa port rochita mea albastra, sa-mi fie dor de mare (‘N-are rost’, imi spune.). Imi fura timpul si ascunde de mine cerul albastru. O suspectez ca e geloasa pe relatia mea cu vara. 😛

Dar o inteleg, si stiu ca asa este ea… E rece, posesiva si cu toane. Imbufnata mai tot timpul. Dar o accept asa cum este, ce sa fac? Plus, ca uneori ma recompenseaza cu zile atat de stralucitoare, incat ii iert toate pacatele. Si da, imi si daruieste multe lucruri:

– cand ma ciupeste rece de obraji dimineata si cand isi incurca vantul in parul meu, ma face sa ma simt din nou copil.
– cand parfumeaza aerul cu negura si fum, imi aduce aminte de o seara din alta lume, de o imbratisare care poate topi si naste lacrimi in acelasi timp.
– cand este aurie si calda, imi daruieste leagane vechi si esarfe colorate.
– cand zilele sunt reci si ploioase, ne pierdem amundoua intre paginile unei carti.
– imi fura timpul, dar imi dilata clipele.

Toamna imi daruieste multe lucruri, ma ademeneste si ma schimba. Ma face sa tac adanc si privesc departe, ma face sa-mi fie dor de vechi si sa caut poezii printre frunze galbene.

si incet incet
eu si toamna ne obisnuim
una cu alta
in ultimul timp, chiar
ii imprumut parfmul ei amar
fara sa ii mai cer voie

Asta e un loc de toamna

Foto de aici.

Azi e si potrivit. Azi, 1 septembrie, toamna e binevenita. Ieri o priveam cu ciuda din spatele ferestrei cum se plimba pe strazi, cautandu-si locul. Azi dimineata i-am deschis fereastra si am poftit-o sa treaca si pe la mine putin. A intrat, miscand perdele si si-a asezat mirosul pe toate fotoliile. M-a ajutat apoi sa imi caut adidasii si hanoracul gri, certandu-ma prieteneste: ‘De ce nu ti le-ai pregatit mai din timp? Nu stiai ca vin?’.

M-am prefacut imbufnata, dar deja incepusem sa-mi amintesc de ce imi place de ea. Tocmai felul asta al ei, de a te certa si de a-ti zambi in acelasi timp, de a-ti fi si rece si calda. De a-ti trezi chef de cuibarit in patura pana la pranz si de a porni la drum de dimineata, intr-un tren aglomerat, spre niste munti. In acelasi timp. Mi-a fost dor de ea, imi dau seama. Si de vantul ei rece. Si de drum spre casa cand afara e deja intuneric. Si de esarfa mea.

Totusi, esarfa am lasat-o azi acasa. Mai e inca putina vara in mine. Mai am inca putin soare pe care sa mi-l infasor in jurul gatului, in loc de esarfa. Mai am putin cer senin sub gene. Sper sa mai am si deasupra lor. Macar inca putin.

Dar azi imi place locul asta.